Un blestem și o Minune

Capitolul 85

A trecut ceva timp... ceva mai mult de cât ar fi trebuit. În fine, astăzi este o zi foarte specială pentru mine și pentru Will. Aflăm sexul copilului! Eu chiar nu am pretenții, acum, nu-i știu opinia lui William, dar la cât de mult și-a dorit un copil, nu prea cred că-și dorește ceva anume. 

 Astăzi, am împlinit 5 luni de sarcină, burta a crescut foarte mult, cred că mai mult decât ar fi trebuit  și chiar sunt nevoită să mă duc la un control, plus am foarte multe emoții. Mă voi duce împreună cu Will peste o oră. 

E 8:00, nu am coborât să iau micul dejun încă, mă pregătesc cu greu, față de acum 3-4 luni, și ies din dormitor. În drum spre sala de mese mă sună Will, răspund și spun:

- Da iubitule! 

-" Iubito, am niște vești proaste..." Îi aud vocea foarte scăzută.

- Ce e?! Întreb eu în timp ce mă așez pe un scaun. 

-" Păi... nu voi reuși să vin cu tine la doctor, Iartă-mă dar e extrem de multă treabă azi la firmă și nu-l pot lăsa pe Albert cu toate în gât, e nevoie de mine." Spune el. 

- Poftim?! Dar nu durează decât jumătate de oră! Spun eu supărată. 

-" Uite, Ia-o pe mama în locul meu, bine? Îmi cer scuze..." Spune el.

- Deci munca e pe primul loc, iar eu și copilul pe al doilea, nu? Mă bucur că așa judeci tu! Spun eu supărată și îi închid. 

- Ce e scumpo?! Mă întreabă doamna Luisa în timp ce eu oftez. 

- William... are treabă și nu poate să vină la doctor cu mine, doriți să mă însoțiți dumneavoastră?  Întreb eu. 

- Da bineînțeles că voi veni cu tine scumpo! Spune ea. 

- Mă bucur mult... nu a-și fi vrut să mă duc singură chiar azi, e foarte important pentru mine... și normal ar trebui să fie și pentru William, dar pe el îl preocupă bani. Spun eu supărată.

- Nu fi atât de dură cu el, probabil că e mai preocupat ca înainte doar fiindcă are idei noi, oportunități noi pe care nu vrea să le piardă. Da, înțeleg că tu și copilul trebuia să fiți pe primul loc, dar trebuie să-l înțelegi... El e mai încăpățânat și greșește în privința unor lucruri importante, știu că nu ar trebui să te neglijeze. Spune ea.

- Da, îl înțeleg, e ok. Spun eu calmă.

Dintr-o dată, se aud o bușitură puternică și un zgomot de parcă s-ar fi spart niște pahare. Mă ridic repede și mă îndrept spre bucătărie, căci de acolo s-au auzit toate zgomotele.

  O zăresc pe Rose întinsă pe podea lângă o grămadă de cioburi și o baltă de sânge în zona gâtului. Mă îndrept spre ea, după care mă așez în genunchi, verificându-i pulsul.

- Tocmai am sunat pentru o ambulanță! Spune doamna Luisa în timp ce mă trage spre ea, îndepărtându-mă de Rose.

Nu trec 10 minute și ambulanța își face apariția în fața casei. Cei doi asistenți medicali vin grăbiți în spatele medicului care îi verifică pulsul.

- Trebuie du-să de urgență la spital! Spune medicul în timp ce asistenții o așează pe targă. 

- Bineînțeles! Spun eu în stare de șoc.

  Ambulanța pornește din fața casei către spital, iar eu și doamna Luisa în urma ei.  Ajungem într-un final în fața spitalului unde Rose este dată jos din ambulanță și pusă pe altă targă, după care intrăm în spital unde ea este dusă în sala de operație. Nu-mi vine să cred că tocmai s-au întâmplat toate astea... azi trebuia să fie cu totul o altă zi, o zi fericită, nu așa.

E deja 12:30 și nu avem nicio veste de la vreun doctor sau asistent, încă așteptăm cu sufletele la gură. 

- Vă simți-ți bine? O întreb pe doamna Luisa îngrijorată.

- Da scumpete, tu ești bine? Mă întreabă ea.

- Sunt bine... Spun tristă, după care îmi aud telefonul sunând și răspund fără să mă mai uit pe ecran.

-Da... 

- Iubito, ești bine?  Mă întreabă William.

- Nu, sunt la spital cu mama te, lui Rose i sa făcut rău și a leșinat. Spun eu.

- De ce? Întreabă el.

- Nu știu, vorbim mai târziu. Închid, după care observ un doctor îndreptându-se spre noi.

- Dumneavoastră a-ți venit cu pacienta de urgenţă? Întreabă el.

- Da. Îi spun.

- Îmi pare rău, dar doamna este în comă. Operația nu a decurs bine. E foarte grav, a avut o hemoragie internă la zona gâtului care se pare că i-a afectat unele organe. Dar ceea ce e mai grav este faptul că suferă de cancer cerebral. A spus vreodată că are dureri puternnice de cap? Întreabă el.

- Da. Îi spun eu.

- E foarte posibil să o pierdem. Îmi pare rău... o puteți vizita după ora 2.  Spune el, după care pleacă.

Îmi pare foarte rău pentru ea, nu vreau să cred e posibil să plece de lângă noi. Ies din spital, intru în mașină împreună cu doamna Luisa și pornesc spre casă. La un moment dat, mă privește in?sistent, după care mă întreabă:

- Nu vreau să te superi, ești înasărcinată și îți v-a fi rău, bine? 

- Bine. Îi spun eu.

Ajung în fața casei unde parchez. coborâm și intrăm în casă. Pe canapea îl văd pe Wiil care ne aștepta. Se ridică și mă i-a în brațe.

- Îmi pare rău. Îi spun strângându-l.

- Ce au spus doctorii? Întreabă el.

- Nu are multe șanse să supraviețuiască... Spun eu.

Oftează puternic, după care se așează din nou  pe canapea.

- Tu cum te simți? Mă întreabă el.

- Obosită. Îi spun.

- Ai fost la doctor? Mă întreabă el.

- Nu. Spun eu.

- Mâine dimineață mergem împreună. Spune, după care urcă sus.

******

Ziua a trecut destul de repede, eu am gătit în aseare asta și foarte probabil o s-o fac și de acum încolo, dar e ok... abea aștept să văd ce spune doctorița mâine. Și totuși îmi pare rău de Rose, toate astea m-a cam dat peste cap.

******