Un blestem și o Minune

Capitolul 73

Dimineață. Mă trezesc în pat... stai, stai, stai, mă trezesc în pat?!
Am adormit pe la 5:40, știu sigur că eram pe fotoliul acela, iar acum sunt pe pat... cum am ajuns pe pat?!

Mă dau jos și intru în baie, îmi fac rutina de dimineață ca de obicei și intru în dresing-ul meu. Mă îmbrac cu o rochie verde blaștină, o pereche de sandale negre cu toc înalt, părul pe spate și un machiaj simplu. Am decis să fiu mai impunătoare, am să intru în jocul lui și o să-l fac să sufere la fel cum m-a facut și el pe mine.

Cobor. Intru în sala de mese și servesc micul dejun. Will mă privește insistent, la un moment dat e cam deranjant.
De odată, soneria ușii de la intrare se aude. Mă ridic în picioare atunci când Samantha intră în sală. Îmbrăcată într-o pereche de pantaloni scurți un tricou deasupra buricului, unde are un cercel, e ca de obicei rebelă.

- Bună! Spun eu și o iau în brațe.

- Hei!! Nu te-am mai văzut de mult, arăți foarte sexy, cum îți merge? Mă întreabă ea.

- Ia loc, vrei ceva? Întreb eu în timp ce ne așezăm.

- Nu, tocmai am luat micul dejun cu Xander, prietenul meu. Spune ea.

Rose vine ca de obicei și îmi dă vitaminele.

- Kris, te simți bine? Mă întreabă Samantha.

- Da, sunt ok. Spun eu.

- Și acele pastile?! Ce-s cu ele? Întreabă ea.

- Vitamine, le iau pentru că sunt însărcinată. Spun eu.

- Tu? Însărcinată? Ăăă... Felicitări! Spune ea îngrozită.

- Mulțumim! Spune Will.

- Eu am terminat, mergem afară. Îi spun eu lui Will.

Ieșim afară și ne așezăm pe leagănul din grădină.

- Deci ești însărcinată?! Parcă William era steril. Al cui e copilul? Întreabă ea.

- Tu ești proastă? Normal că e al lui. Ai pierdut multe faze din viața mea, cum ar fi că eu am vrut să mă sinucid, am fost în comă... Spun eu.

- De ce ai vrea să renuți la viață? Trăiește-o așa cum vrei, viața e frumoasă... dar de ce ai făcut asta? Întreabă ea.

- Fiindcă rămăsesem însărcinată și William m-a alungat, a crezut că nu e al lui, a crezut că l-am înșelat. Dar tu știi că nu sunt în stare de așa ceva. Spun eu.

- Ești așa de proastă... ai fi putut să renunți la copil, nu la viața ta. Spune ea.

Tac și las capul în jos pentru câteva secunde.

- De ce ai făcut prostia asta? În câte luni ești? Întreabă ea.

- Aproape 3 luni. Spun eu.

- Nu e târziu, poți face avort. O să fie mai simplu. Spune ea.

- Cee?! Eu... eu, nu știu, mă mai gândesc. Spun eu confuză.

- Dar de ce sunteți certați? Întreabă ea.

- Fiindcă... e vina mea pe o parte, eu l-am adus în starea asta, i-am spus niște lucruri dureroase, dar a meritat, căci nu cred că e normal să pleci din cameră lăsând o femei goală pe pat fără să se fi întâmplat ceva... în fine, poveste lungă. Spun eu.

- Aha... dacă ai scăpa de copilul asta, totul ar fi deveni la normal. Relația voastră... dar el vrea copilul cu adevărat? Întreabă ea.

- Da, cel puțin așa mi-a dat de înțeles. Spun eu.

- Dar... ai voie să faci sex? Întreabă ea.

- Ești foarte obraznică... da, am voie până la 5 luni, dar Will nu știe. Spun eu.

- Erai aceea fată rușine, energică făceam o grămadă de chestii împreună, chiar și de când cu William, dar acum parcă îți este frică de ceva. Spune ea.

- Unu. Întotdeauna am fost mai rușinoasă decât tine. Doi. Știu că m-am schimbat, dar... Spun eu și mă opresc.

- Ți-e frică, ți-e frică de el. Dar de ce? Întreabă ea.

- Fiindcă... eu îl iubesc mult și mă doare faptul că l-am rănit. Dar am momente când îmi e teamă de el. Simplu. Spun eu.

- Înțeleg. Atunci, baftă cu el. Sper să vă împăcați și mai gândește-te la faza cu copilul, ești prea tânără. Spune ea în timp ce ne ridicăm.

- Bine, mai vorbim. Pa! Spun eu.

- Bine, pa! Spun ea și pleacă.

Intru și eu în casă. Mă așez pe canapea și încep să tot gândesc la copilul ăsta, ce ar trebui să fac cu el. Să-l păstrez, să nu-l păstrez...

De odată iese Will din biroul lui, își ia un pahar cu whisky și mă privește zâmbind ușor trist. Mă ridic în picioare și îi spun cu lacrimi în ochii:

- Nu mă mai privii așa!

- Dar... Spune el și eu plec.

******

E 22:30. Am rugat-o pe Rose să-mi pregătească o cameră doar pentru mine, separat de William. Nu pot să dorm, nu știu ce să fac.

Tocmai am făcut un duș fierbinte. Am crezut că așa mă pot detașa de tot ce e în jurul meu, dar m-am înșelat.

De odată cineva îmi bate la ușă. Sunt încă în halat, dar am lenjerie intimă. Bănuiesc că e Rose.

- Intră! Spun eu cu spatele la ușa, uitându-mă în oglindă.

Au ușa închizându-se și mă întorc.

- William! Spun eu surprinsă.

- Putem vorbi? Întreabă el.

- Nu, sunt foarte obosită, te rog să iesi acum. Spun eu.

- Kristen, te rog, nu mai suport. Spune el.

- Pleacă! Spun eu și îi deschid ușa.

- Dar... Se bâlbâie el.

- Ești beat, miroși a alcool, vorbim mâine dacă vrei ceva. Spun eu, iar el pleacă supărat.