Un blestem și o Minune

Capitolul 13

  Dimineață. Soarele arzător mă trezește, sunt înconjurată de brațele lui Will care mă strâng, mă simt atât de bine aici încât nu a-și mai pleca niciodată din brațele lui. Încerc să mă dau jos din pat, dintr-o dată Will mă trage la el cu putere si spune:

- Iubito, unde pleci? Mormăie el.

- Trebuie să plec la serviciu... Șoptesc eu.

- Offf... Mai stai puțin în brațele mele. Spune el obosit.

- Bine... Spun eu zâmbind.

   Mă ia în brațe de parcă nu ar vrea să-mi mai deie drumul... După vreo 5 minute mă lasă și îmi spune:

- Acum poți pleca... Spune el supărat.

  Mă apropii de el și îl sărut pe obraz după care el zâmbește iar eu mă indrept spre baie.
  Dupa ce ma îmbrac cu o fusta neagră mulată, o cămașă albă cu decolteu acceptabil si in sacou... Imi las parul pe spate, ma încalț cu o pereche de pantofi, imi iau geanta si ma pregătesc sa cobor jos, dar nu înainte săi spun lui Will:

- Eu plec, te iubesc. Spun eu cu mana pe clanța uși.

- Si eu te iubesc. Spune el in timp ce se apropie de mine si ma săruta dulce pe buze.

- Te rog, nu uita sa te îmbraci. Spun eu amuzata, el fiind gol.

El începe sa râdă si dă din cap semn ca da a înțeles.

*****

Imi parchez masina, ma dau jos si ma indrept spre Tribunal, intru si imi salut colegii ca de obicei dupa care intru in biroul meu.

   Este ora 8:30, eu studiez un dosar al unei doamne care are nevoie de ajutorul meu,dintr-o data suna telefonul fix din biroul meu:

- Alo?! Spun eu.

- Kristen, Iartă-mă ca te deranjez dar un domn pe nume Brooks dorește sa te vadă. Spune Eva, fata de la ''Recepție''.

- Multumesc Eva, lasă-l sa intre. Spun eu.

   Dintr-o data, un tip înalt, brunet cu ochii negri, bine facut, îmbrăcat cu o pereche de blugi negri si o bluza albă, intră la mine in birou.

- Buna ziua, cu ce va pot ajuta? Spun eu in timp ce ma ridic in picioare.

- Buna! Nu te-ai schimbat deloc. Spune tipul.

- Ma scuzați? Ma cunoaște-ți? Spun eu mirata.

- Da, am fost colegi de clasa in liceu... Nu ma mai ți minte? Spune el zambind.

   Ooo, doamne.... Nu pot sa cred cât de mult sa schimbat, in liceu era un pitic gras, fara bun simt. Asta da transformare...

- Roger...??? Te-ai schimbat foarte mult. Spun eu.

- Da, stiu...si tu te-ai schimbat... Adica esti mult mai frumoasa si mai slaba.

   Pe cât de frumos atat de prost. Bine face asa doar cand are emoții.

- Multumesc, deci cu ce te pot ajuta eu pe tine? Întreb eu in timp ce așez niște dosare in dulap.

Observ ca el se holbează la fundul meu. Dupa ce termin de așezat, ma așez pe scaunul meu.

- Am venit fiindcă am niște probleme cu o casa, care nu este pe numele meu ci pe numele mamei mele vitrege... Iar acum vreau sa o trec in dosar ca propietatea mea. Spune el.