Un blestem și o Minune

Capitolul 74

Dimineață. Nu pot explica în cuvinte cât de bine am dormit. Mă ridic din pat și îmi fac rutina ca de obicei. Doar că de data asta nu am dressing-ul aici. Îmi iau halatul și ies din camera mea îndreptându-mă spre a lui William.

Intru ușor sperând că el nu e aici. Închid ușa și dau nas în nas cu el fiindcă tocmai ieșise din baie. E îmbrăcat într-un costul gri, arată foarte bine... Dar, eu am venit să-mi iau hainele.

- Mă scuzi! Spun eu și mă îndrept către dressing.

- Kristen, stai. Spune el oprindu-mă.

- Trebuie să mă schimb, vorbim mai târziu. Spun eu și intru în dressing.

Mă schimb într-o fustă neagră mulată pe corp, o cămașă galbenă, o pereche de sandale cu toc, părul prins într-un coc cu niște șuvițe ieșite și plec din cameră imediat.

Cobor și intru direct în sala de mese, mă așez pe un scaun. William încă nu a venit.
Rose îmi servește micul dejun și mă privește.

- Cred că nu voi păstra acest copil, nu sunt pregătită să fiu mamă. Spun eu.

- Dar nici o femeie nu se naște pregătită! Spune ea.

- Știu, dar eu nu cred că mi-l doresc, adică... nu știu. Am o îndoială în suflet. Spun eu.

- Nu e din cauza copilului, ci a domnului William. Spune ea.

- Ce e din vina mea? Întreabă el cu ochii ațintiți la mine.

- Nimic domnule, mă scuzați! Spune ea și pleacă.

- Nu vreau să mai fiu subiect de discuție de acum în colo. Spune el.

Tac și mă prefac că nu e nimeni în sală, îmi văd de mâncarea mea.

- Acum putem vorbi? Aseară mi-ai spus că eram beat, dar acum că sunt treaz trebuie să mă asculți. Spune el.

- Gata, m-am săturat, iau micul dejun pe terasă. Spun eu și mă ridic.

- Nu pleci nicăieri! Trebuie să discutăm! Țipă el.

- Nu ridica tonul. Spun eu calmă.

În acel moment intră Rose cu vitaminele mele.

- Domnușoară Kristen, vitaminele. Spune ea.

- Poți pleca Rose, nu le iau. Spun eu.

- Ce e cu atitudinea asta la tine? Întreabă el.

- Te rog să taci, mă doare capul. Spun eu rezemându-mă de masă.

- Femeie, nu mă scoate din pepeni, ce te-a apucat? Întreabă el.

- Ce ai crezut, că voi fi naivă până la capăt, până îți cad la picioare? Țip eu după care dau să plec.

- Nesimțit-o! Strigă el.

- Gata, m-i s-a umplut paharul! Strig eu după care iau un pahar cu apă în mână, îl arunc pe el și pe urmă îl arunc pe jos făcându-se cioburi.

Ies afară din casă, urc în mașină și pornesc, până în fața porți bag viteză, după care scot capul pe geam și strig:

- Deschide poarta sau o dărăm!

La auzul acestor cuvinte, poarta se deschide imediat. Pornesc din loc și mă îndrept spre centru. Nu știu exact unde mă duc, dar sigur e departe de William.
Nici măcar nu am putut să-mi iau micul dejun în liniște din cauza lui. Îmi vibrează telefonul care e pe celălalt scaun, trag pe dreapta și răspund fără să ma uit cine e.

- Da?! Întreb eu.

- Unde ești? Mă întreabă William.

- Pa! Spun eu și închid telefonul.

Pornesc din nou.

După ore bune de petrecut în mașină plimbându-mă prin tot L.A.-ul, m-am tot gândit și am decis să fac avortul, așa că acum mă îndrept spre cabinetul ginecologului meu.

******

  01:56.
Tocmai am intrat în curtea reședinței Wrise. Parchez mașina în garaj și pentru câteva minute mă privesc în oglindă. Tot machiajul s-a răspândit e toată fața mea. Sunt plânsă, am ochii foarte umflați și roși. Mă dau jos din mașină și intru în casă. Mă așez pe canapeaua din living cu fața în palme. Aud pași venind de pe scări, se aprinde lumina și observ cum mă privește Will.
Se apropie și se așează pe vine în fața mea.

- Te-ai calmat? Mă întreabă el.

Iau mâinile de pe față și îl privesc, după care îmi atinge obrazul drept și-l mângâie.

- Hai, vino să te speli pe față. Spune el și mă trage de mână, mă ridic și urcăm scările împreună.

Mă trage de mână până în dormitorul nostru, intrăm în baie și începe să mă spele ușor pe față, mă șterg după care mă așez pe pat, iar el se așează pe fotoliu. Se uită la mine și oftează.

- Ai făcut avortul? Mă întreabă el curios și tot odată dezamăgit.

Continuă...