Un blestem și o Minune

Capitolul 19

Continuarea:

- Iartă-mă, Kristen Iartă-mă. Spune el.

Ce vrea să spună? Nu-mi spune că ma înșelat din nou... Sau și mai rău vrea să ne despartim... Sau cine mai stie... Îmi este frică.

- Ce vrei să spui? Întreb eu cu teamă.

-Eu..eu...ăăă... Se bâlbâie el.

- Mai înșelat din nou? Întreb eu serioasă.

- Nu. Spune el amuzat.

- Dar ce este? Întreb eu ușurată.

- Eu nu mai suport... Spune el.

- Ce nu mai suporți? Întreb eu.

- Viața Kristen... Viața. Spune el.

- William!!! Nu mai abera... Termină cu prostiile. Acum spune-mi de ce te-ai descărcat pe mine? Îl întreb eu.

- Nu m-am descărcat pe tine, doar că ma deranjat faptul că ai întârziat și că mi-ai răspuns urăt. Spune el.

- Dar despre ce ai vrut să discutăm? Îl întreb eu în timp ce mă așez pe pat.

- Ți-am spus să mă ierți fiindcă nu am timp de tine, fiindcă nu mai mergem în Dubai mâine... Iartă-mă că nu-ți pot oferi un copil, iartă-mă că te iubesc prea mult încât să te las să pleci și să fi fericită cu alt bărbat. Iartă-mă. Spune el în timp ce se plimbă prin cameră.

- William, tu îți bați joc de mine? Nu mă deranjează faptul că nu mai plecăm mâine în Dubai, iar tu ai timp și de mine doar că nu atât de mult timp cât ai vrea tu. Cu riscul de a te supăra sau de a te face să te simți prost, poate că tu nu realizezi că eu mi-aș dori un copil mai mult decât tine dar nu se poate, da? Acesta nu este un motiv atât de puternic pentru mine, ca femeie, să te părăsesc pentru alt bărbat care îmi poate oferi copii, dar să știi ca nu există bărbați perfecți în lumea asta. Poate că există un bărbat care poate face copii, care are timp de soția lui, care are bani și o plimbă mereu, dar ține minte că eu m-am îndrăgostit de tine, și cu tine voi rămâne. Te iubesc, William eu doar pe tine te iubesc. Spun eu cu lacrimi în ochii.

În acel moment Will mă ia în brațe și mă sărută ușor pe buze după care îmi spune:

- Nu ai idee cât de mult mă bucură faptul că ai spus toate lucrurile astea, deși, dacă mă întrebi mi-a fost frică să te pierd acum, mi-a fost frică să-ți fi deschis ochii și să pleci de lângă mine. Spune el supărat.

- Nu voi pleca nicăieri cu condiția ca tu să nu mă lași niciodată. Spun eu.

  *****

După cină, eu și Will urcăm către dormitor, mă îndrept spre dressing ca să mă schimb, iar Will intră în baie. După ce mă schimb, mă așez în pat și aprind televizorul, este deabea 21:05, nu îmi este somn... Dar totuși îmi este milă de William, gândurile lui îmi dau dureri de cap, cum se poate gândi vreodata că-l pot părăsi, sau poate el asta vrea... Să-l părăseasc, dar totuși mi-a vorbit destul de urat azi... A spus că aceată casă este a lui, iar eu nu am dreptul la nimic. Îl văd pe Will ieșind din baie, se așează lângă mine.
Nu durează un minut și mă întreabă:

- Ești supărată?

- Nu, sunt doar obosită. Spun eu.

- Kristen! Te cunosc, ce ai? Ești supărată că nu mai mergem în Dubai? Întreabă el.

- Puțin... Dar sunt supărată pe tine fiindcă mi-ai vorbit urât azi. Spun eu.

- Iubito, tot ce am spus a fost la nervi... Iartă-mă, dar ce am spus de te-ai supărat așa tare? Mă întreabă el.

- Nimic, las-o baltă. Spun eu.

- Cum adică ''nimic''? Nu exista nimic. Spune el în timp ce printr-o fracțiune de secundă este deasupra mea.

- William! Nu în seara asta. Spun eu încercând să-l dau jos de pe mine.

El îmi așează mâinile deasupra capului după care începe să mă sărute pe gât și mușcându-mă în același timp. Mă las ''dusă de val'' pentru câteva secunde după care îmi amintesc că eu sunt supărată pe Will și că nu-l voi satisface în seara asta.

- Will nu... Spun eu cu părere de rău.

- Shhh... Șoptește el.

- William!! Nuuu... Spun eu pe un ton ridicat.

  Atunci mă privește și se dă jos de pe mine. Se așează, în fund, ia plapuma și ne învelește pe amândoi. Închide lumina după care se pune lângă mine gata de somn.
  Mi-am dat seama că s-a supărat fiindcă nu l-am lăsat să mă atingă cum îi place lui...După câteva minute în care m-am gândit, dacă ar fi bine să-l iau în brațe și să-mi cer scuze, sau să-l las în pace să doarmă supărat pe mine iar mâine când se va trezi, să fie bosumflat...somnul mă băntuie,nu apuc să închid un ochii căci Will se dă jos din pat și se duce în baie, îmi dau seama că nu doarme, aud apa de la ghiuvetă curgând...
  Beculețul s-a aprins, am un plan genial.

  Din perspectiva lui William:

Mă dau jos din pat și mă duc la baie, aprind robinetul ghiuvetei după care mă spăl pe față..
Ies din baie și mă îndrept spre pat dar nu mă pot așeza fiindcă draga mea soție s-a întins peste tot. O dau la o parte și ea nu se mișcă, de parcă este bătută în cuie...

- Ce femeie răutăcioasă.. Spun eu în șoaptă.

  După câteva minute de stat în picioare și gândindu-mă la cum să o mut, ea se da la o parte făcând-mi loc. Mă așez lângă ea, cu mâinile la ceafă uitându-mă la tavan, vine spre mine și mă ia în brațe. Observ cum zâmbește, îmi dau seama că este trează, o sărut apăsat pe frunte, o iau în brațe și o strâng la pieptul meu.
      O iubesc atât de mult, dar mai are momente când mă enervează atât de tare încât spun lucruri fără să le cântăresc. Este atât de firavă față de mine, eu sunt atât de puternic pe lângă ea și până la urmă este mai mică decât mine cu 7 ani... 7 ani diferență între noi. Dar eu o iubesc mai mult decât propria viață și chiar a-și vrea ca și ea să realizeze acest lucru.