Un blestem și o Minune

Capitolul 18

Dimineață, soarele mă trezește fără pic de milă după o noapte atât de lungă. Mă întind după care observ că Will nu este lângă mine, mă ridic în fund pe pat, după care aud apa de la baie curgând, îmi dau seama că Will este înăuntru. După câteva minute de uitat în gol, gândindu-mă la ce s-a întâmplat aseară, îl văd pe William ieșind din baie doar cu un prosop in jurul talie și cu celălalt se șterge pe cap. Îmi zămbește după care îmi face semn că baia este toată a mea. Îi zâmbesc și fug repede la baie.
După rutina mea de dimineață ies din baie, cu in prosop pe cap și cu altul învelită de la sâni în jos până deasupra genunchilor, îl văd pe Will încheindu-și ultimul nasture de la cămașă. Mă vede și vine spre mine spunându-mi:

- Bună dimineața soare.

- Bună dimineața iubitule. Spun eu dupa care el mă sărută apăsat pe buze.

- Cum ai dormit? Mă întreabă el în timp ce mă mângâie cu degetul lui mare pe obraz.

- Bine, tu? Întreb eu după care îi sărut obrazul și mă îndrept spre dressing-ul meu.

- Foarte bine, dar încotro o iei azi? Întreabă el în tim ce își ia sacoul pe el.

- Eu astăzi sunt liberă așa că azi ies în oraș cu cineva. Spun eu în timp ce ma îmbrac.

- Îmi poți da și mie numele acelui ''cineva''? Întreaba el.

- Samantha. O prietenă foarte bună. Spun eu în timp ce îi aranjez cravata la gât.

- Bine, te iubesc... Și să știi că azi ajung acasă pe la 19:00. Spune el după care mă sărută.

- Bine, și eu te iubesc. Spun eu în timp ce-mi iau geanta din cuier.

- Să nu iuți că mâine plecăm. Spune el.

- Nu, nu o să uit. Spune eu în timp ce cobor jos și Will după mine.

Nu durează mult și ies din casă, intru în mașină, înainte să pornesc motorul telefonul îmi sună:

- Da? Spun eu.

- Keisten! Ce faci, am ajuns în Los Angeles... Poți veni să mă iei? Spune Samantha.

- Da, normal, spune-mi unde esti? Întreb eu.

- Sunt în fața Mall-ului. Spune ea râzând.

- În fața Mall-ului? Cum așa? Întreb eu în timp ce pornesc mașina.

- Păi... Am luat un cadou ți-e și soțului tău. Spune ea.

- Ok, vin acum. Pa. Spun eu.

- Pa. Spune ea.

Ies cu mașina din curte și mă îndrept spre Mall. Dupa vreo 10 minute de mers cu mașina parchez după care o sun pe Samantha.

- Alo?! Întreb eu.

- Ai ajuns? Întreabă ea.

- Da... Spun eu.

- Tu ești în mașina acea de pe colț... BMW x6? Întreabă ea mirată.

- Da... Haide vino... Spun eu.

Aștept să apară Samantha... Adevărul este că eu nici măcar nu mai știu cum arată, nu ne-am mai văzut de când aveam 18 ani...
La geamul meu bate o tipă înaltă, cu părul jumătate șaten jumătate blond... Nu-mi vine să cred cât de mult s-a schimbat.