Un blestem și o Minune

Capitolul 87

- Domnișoară Wrise, sunt doctorul Mell, cel care o supraveghează pe doamna Rose, trebuie să discutăm urgent!

- Vă ascult domnule Mell. Spun eu ușor speriată.

- Ar fi mai bine să discutăm față în față... Spune el pe un ton scăzut.

- Bine, voi fi acolo în 10 minute. Spun eu și îi închid.

Privesc în gol pentru doar câteva secunde, timp în care o groază de gânduri negre îmi străbat mintea.

- Will, trebuie să ajungem urgent la spital, e vorba de Rose! Îi spun agitată.

- Bine, intră în mașină! Spune, după care intrăm și pornește mașina imediat, luând-o din loc.

Ajunși la spital, dăm nas în nas cu doctorul Mell.

- Domnule doctor! Întoarce capul la auzul strigătului meu, apropiindu-se de noi grăbit.

- Domnișoara Wrise! Strigă în timp ce se apropie.

- Ce se petrece domnule doctor? Care e starea Rosei? Întreabă William.

- Domnule Wrise, nu cred că este o idee prea bună să discutăm aici despre situația doamnei, e mai bine să mergem în cabinet. Spune el privindu-l pe Will îngrijorat.

Ne îndreptăm spre cabinetul doctorului. Sunt stresată, mă amăgesc cu ideea că starea Rosei nu poate fi așa gravă.
Intrăm în lift, urcăm 3 etaje, iar a doua ușă la dreapta e cabinetul dânsului. Intrăm, după care ne spune:

- Luați loc! Ne așezăm la auzul cuvintelor și așteptăm cu nerăbdare să aflăm care e situația.

- Nu vă mai țin pe jar... situația în care se află doamna nu este deloc bună. Spune el.

- La ce vă referiți domnule? Întreabă Will.

- Câteva zile... atât îi dau doamnei de trăit. Spune el cu părere de rău. La auzul celor spuse ochii îmi sunt înecați în lacrimi.

- Nu se poate! Spun dând frâu liber lacrimilor.

- Îmi pare foarte rău! Doamna suferă de cancer în ultimă fază, lovitura de la cap a grăbit procesul de extindere, nu pot oprii răspândirea cancerului, se află deja în sânge. Ne explică el.

Will îmi ia mâna stângă în palmele lui și mă privește cu părere de rău.

- Pregătiți-vă de înmormântare. Ne anunță doctorul.

- Iubito, îmi pare nespus de rău. Îmi spune Will pe un glas scăzut.

- Ce ne facem? Eu.. o să am nevoie de ajutor, iar Rose... nu voi putea face nimic fără ea, îmi este ca o mamă. Spun eu plângând.

- Kristen, calmează-te, totul v-a fi bine, nu-ți face griji, le vom rezolva pe rând. Spune Will încercând să mă calmeze.

- Bine dragule. Îi spun oftând.

- Domnule Mell, o putem vedea pe Rose? Întreabă Will.

- Bineînțeles! Spune doctorul după care se ridică de pe scaun și se îndreaptă spre ușă, iar eu și Will după el.

Ieșim din biroul dânsului și ne îndreptăm către salonul unde este ținută Rose. Intrăm mai puțin doctorul care așteaptă la ușă. O privesc cu durere în suflet, e albă ca varul, nu îmi vine să cred că v-a sfârși așa.. acum înțeleg de ce avea stările acelea de rău acum ceva timp.. când îmi spunea că e răcită când defapt ea.. era bolnavă.

- Kristen! Îmi întrerupe Will gândurile strigându-mi ușor numele.

Îl privesc cu lacrimi în ochii, după care îl iau în brațe.