Un blestem și o Minune

Capitolul 59

Continuarea:

- Eu... ăăă, cum am spus, trebuie să-ți spun ceva important. Am fost la farmacie, adică, Rose a fost, nu eu... dar în fine, și mi-a luat 3 teste de sarcină și.... le-am făcut! Spun eu agitată, foarte agitată.

- Și... Spune el.

- Și toate au ieșit pozitiv! Spun eu lâsând capul în jos.

Mă privește cu o față de spart pietre, de fapt nu are expresie... nu știu ce e în capul lui.

- Și ești fericită? Mă întreabă el cu aceeași expresie a feței.

- Nu știu... nu chiar! Spun eu.

- A CUI E COPILUL??! Întreabă el nervos.

- Ce vrei să spui? Întreb șocată.

- Nu mă lua peste picior, nu sunt fraier! Țipă el.

- Copilul ăsta e al tău! Spun eu. Will mă privește și începe să râdă la auzul cuvintelor pe care tocmai le-am spus.

- Recunosc, eu nu ți-am fost fidel! M-am dus și le-am tras-o târfelor, dar nu cred că ți-am adus acasă vreun copil, da? Țipă el la mine.

- Omule, e copilul tău! Țip eu de nervi.

- Taci! Cu ce tupeu spui toate astea? Urlă el.

- William, ascultă-mă! Copilul ăsta pe care îl am în pântece e al tău! Îți jur că nu te-am înșelat, îți jur! Țip eu la el, bufnesc în plâns și cad în genunchi. Nu îmi vine să cred cum a reacționat.

- Ce se întâmplă aici? Întreabă mama lui Will speriată.

- Ridicăte de jos! Strigă William la mine.

- Nu pot! Țip eu plângând. Se enervează și vine spre mine, mă ridică, dar vede că tremur și că nu pot sta în picioare, mă așează pe canapea și mă privește cu milă, cu părere de rău.

- Eu trebuie să plec acum! Mamă, ai grijă de ea. Spune el privindu-mă. Pleacă iar eu încep să plâng din nou.

- Scumpo! Ce s-a întâmplat? De ce urla William la tine? Ce ai făcut? Întreabă ea.

- Am rămas însărcinată, asta am făcut! Spun eu.

Din perspectiva lui William:

Sunt în mașină, mă îndrept spre cabinetul particular al doctorului meu. Trebuie să aflu dacă pot face copii, dacă s-a schimbat ceva.
Totuși, o parte din mine e fericit că Kristen e însărcinată și de asemenea crede că acela e copilul meu. Dar cealalta parte nu crede nimic din spusele ei.
Tremura, a avut un șoc puternic, nu trebuia să-i fi spus toate alea... o iubesc și știu că și ea mă iubește, știu că nu m-ar înșela îndiferent de situație.

Ajung în fața cabinetului. Bat la ușă, îmi deschide.

- Wrise! Spune el fericit să mă vadă.

- Fedrikg! Spun eu.

- Ohh... Spune-mi James! Intră! Spune el.

Intrăm în cabinet și luăm loc.

- Ce te-a aduce pe aici? Întreabă el zâmbind.

- Problema mea! Asta m-a adus aici mereu! Spun eu zâmbind fals.

- Ce este? Ori ai lăsat vreo târfă gravidă? Întreabă el râzând.

- Nu... James, eu m-am căsătorit și soția mea e însărcinată, iar eu nu știu dacă acela e copilul meu! Spun eu sincer.

- Păi... uite care-i treaba, soției tale îi place viața? Adică... știi tu, e curvă? Întreabă el.

- Nu, nu e! Spun eu sigur pe mine.

- Atunci înseamnă că Antrodafina și-a făcut efectul... trebuie să-ți fac niște analize ca să fim siguri... vino mâine la spital să ți le fac, bine? Întreabă el.

- Da! Spun eu supărat.

- Cumva te-ai luat de soția ta? Întreabă el.

- Mda... dar nu știu sigur dacă pot face copii... adică, o iubesc mai mult decât îmi iubesc eu propria viață, dar dacă mi-a fost infidelă? Spun eu supărat.

- Eu cred că ar trebui să te porți frumos cu ea... în plus prima și ultima dată când am văzut-o a fost la nunta voastră. Spune el.

- Mda... bine! Spun eu ridicându-mă.

- Wrise! Ai noroc de tot ce ai! Știi tu la ce mă refer! Nu da cu piciorul! Spune el zâmbind.

- Știu... văd eu ce fac! Spun după care plec.

Din perspectiva lui Kristen:

Stau pe canapea. După ce i-am povestit tot ce s-a întâmplat doamnei Luisa m-am mai liniștit. Dar nu pentru mult timp căci se întoarce Will. Oare mă crede? Pe bune acum! Nu aș suporta încă o lovitură de genul ăsta. Aș pierde și copil și tot!

- Scumpo! Cum te simți? Mă întreabă doamna Luisa.

- Acum sunt bine, nu știu cum o să fiu când o să vină William. Spun eu și plec în dormitor.

Mă așez la marginea patului, îmi mângâi burta și lacrimi îmi alunecă pe obraz fără să-mi dau seama.

De odată ușa se deschide, un fior puternic mă cuprinde atunci când îl văd pe William intrând. Mă ridic în picioare. Îl privesc cum închide ușa și mă privește.