Un blestem și o Minune

Capitolul 56

Dimineață, razele soarelui mă trezesc, dar de data asta nu sunt singură în pat ca de obicei. William mă privește zâmbind, îi zâmbesc și eu, după care îl întreb:

- De când ești treaz?

- Nu de mult timp.... de când te-a luat pe tine somnul. Spune el zâmbind.

- Cum adică?! Tu nu ai dormit deloc?! Întreb eu în timp ce-mi pun mâna pe obrazul lui și îl mângâi ușor.

- Nu am dormit, te-am privit și m-am gândit. Spune el dupa care îmi sărută mâna.

- Te-ai gândit... la ce te-ai gândit? Întreb eu curioasă.

- M-am gândit la tine, la mine, la noi... la viitorul nostru împreună și am luat o decizie. Spune el.

- Ce decizie? Întreb eu în timp ce mă ridic în șezut pe pat.

- Păi... Mi-ar plăcea să lucrezi cu mine. Spune el zâmbind.

- Cum adică? Ce vrei să spui?? Întreb eu confuză.

- Vreau să te iau la firmă. Vreau să lucrăm împreună, tu ce spui? Întreabă el entuziasmat.

- Păi... eu, eu nu știu ce să fac... nu cred că e o idee bună. Spun eu.

- O să înveți... de ce n-ar fi o idee bună... doar vom sta amândoi. Întreabă el.

- Nu William, nu vreau să mă amestec în asta, e treaba ta, e firma ta nu a mea! Spun eu.

- Dar... tot ce e al meu e și al tău, ai uitat? Întreb eu.

- Știu, dar eu nu vreau. Spun eu.

- Dar... bine, dacă nu vrei eu voi accepta decizia ta. Spune el și se ridică din pat supărat.

- Dar tu nu trebuia să fi la muncă? Îl întreb eu.

- Nu mă duc! Spune el nervos.

- Iubitule, de ce te-ai supărat? Întreb eu iar el se schimbă la față, pare că ia fost dor să-i spun așa.

- Nu m-am supărat! Spune el trist.

- Păi ai spus că nu te duci la muncă, de ce nu vii lângă mine? Întreb eu iar el la auzul acestor cuvinte vine lângă mine și îmi zâmbește.

Îl privesc și mă apropii de el, îl sărut, iar el se pune ușor peste mine în timp ce mă sărută. Se oprește și îmi zâmbește după care îmi spune:

- Mi-a fost atât de dor de tine!

- Și mie! Spun eu și îl sărut.

Trece în jur de un sfert de oră în care mă sărută și mă gâdilă. La un moment dat mă dau jos din pat, Will mă privește zâmbind și mă întreabă:

- Ce vrei să faci?

- Vreau să fac un duș... vrei să vii și tu? Întreb eu un ton alintat.

- Mmm... nu! Spune el.

- De ce nu? Întreb eu serioasă.

- Păi te las să-ți faci un duș singură, să te relaxezi! Spune el.

- Dar... bine, fie, tu nu vrei să faci duș cu mine! Spun supărată și nervoasă în același timp.

Mă îndrept spre baie, dar sunt oprită de Will care mă ia în brațe și mă ridică pe sus. Mă lipește de perete și mă sărută sălbatic. Mă las dusă de val pentru câteva secunde după care îl împing făcând o față supărată.

- De ce te-ai supărat? Întreabă el râzând de faptul că îl împing.

- Lasă-mă! Țip eu.

Se enervează și mă trântește de perete.

- Ascultă-mă... nu mai țipa! Eu am un motiv pentru care nu vreau să intru cu tine în duș. Spune el.

- Și care e acela? Erica, nu? Îl întreb nervoasă.

- Nuu... iubito, eu vreau să facem un duș împreună, doar că eu aș vrea să facem... Spune el și se oprește.

- Păi și m-ai întrebat și am refuzat? Întreb eu.

- Nu... doar că am crezut că nu vrei... adică... Spune el.

- Will... dacă nu vrei să vii, nu veni. Spun eu.

- Dar eu vreau, doar că ți-am spus... nu mă pot abține. Spune el.

- Ți-a cerut cineva să te abții? Îl întreb eu după care mă apropii de el, avem frunțile lipite.

Mă sărută și mă mușcă de buză, îi sar în brațe iar el intră cu amândoi în baie.

*****

A trecut și ziua asta. Cu bucurii, cu mici ciondăneli ca de obicei... mi-a fost dor de el, de noi. Deși îmi greșește destul de des, eu îl iubesc foarte mult.