Un blestem și o Minune

Capitolul 65

Din perspectiva lui Kristen:

Mă trezesc pe patul de spital, nu înțeleg, ce caut aici?! Mă ridic în șezut și de odată mă cuprinde o durere foarte puternică de cap, mă așez înapoi pe pernă încercând să-mi revin.

Observ cum se deschide ușa și o doamnă învârstă îmbrăcată într-un halat verde spre albastru mă privește uimită. Îmi zâmbește după care mă întreabă:

- Cum vă simțiți?

- Cine sunteți? Întreb curioasă.

- Sunt asistentă medicală, dar v-am întrebat ceva. Insistă ea.

- Mă doare capul, dar de ce mă aflu aici? Întreb eu.

- Trebuie să-l chem pe doctor. Spune după care pleacă grăbită. Dar ce i-am spus de a plecat?

Din perspectiva lui William:

- Poftim?! Vin imediat! Spun după care închid apelul. Mă ridic grăbit de la masă.

- Fiule, ce sa întâmplat? Întreabă tata.

- Kristen s-a trezit! Dar ceva nu e bine. Spun după care ies din casă.

*****

Ajung în fața spitalului, intru grăbit și mă îndrept spre cabinetul doctorului.

- Domnule Mclowd! Ce s-a întâmplat? Spun agitat.

- Domnule Wrise, soția dumneavoastră s-a trezit, dar... cum să vă spun...avem o problemă. Spune el îngrijorat.

- Ce este? Ce are? Întreb panicat.

- Calmați-vă! Spune el.

- Domnule, cum pot să mă calmez când dumneata nu vorbești? Spun pe un ton puțin ridicat.

- Uite William, eu am vorbit cu soția ta și mi-a spus următoarele lucruri. Spune el în timp ce scoate un caiet din halatului lui.

- Ce va spus?! Întreb nerăbdător.

- A spus că se numește Kristen Hornor, că are 23 de ani și că nu e măritată. A spus că ea locuiește în Londra și că e logodită cu un bărbat pe nume Tom. De asemenea mi-a spus că este avocată, și cel mai important a spus că nu știe de ce este aici, nu știe ce s-a întâmplat cu ea. Spune doctorul iar eu rămân șocat.
Eu știu cine sinteți tu și soția ta, am fost la nunta voastră și am vorbit cu amândoi. Probabil acesta e trecutul ei. Are o căderea de memorie fin cauza lovituri puternice de la cap, i-am făcut analize și nu e atât de grav pe cât crede-am. O să-și revină cu ajutorul tău și a cunoștințelor ei adică prieteni, colegi de muncă, frați, surori. Dar are nevoie de tine. Du-te și discută cu ea. Spune doctorul în timp ce eu încercam să-mi revin din șoc.

- Bine. Spun eu și mă îndrept către salonul în care se afla Kristen.

Din perspectiva lui Kristen:

Stau pe pat încercând să-mi dau seama ce a vrut de fapt să facă doctorul acela cu notițele pe care le-a luat în timp ce-i povesteam viața mea.

Gândurile îmi sunt întrerupte de ușa care se deschide, pe i-a intră un bărbat înalt, de un șaten foarte deschis cu ochii albaștri, îmbrăcat într-un costum albastru închis. Îmi pare foarte cunoscut. Mă privește zâmbind trist, se apropie de mine și se așează pe scaunul de lângă patul meu.

- Bună! Spun eu zâmbind, adevărul este că e foarte arătos și am emoții.

- Cum te simți? Mă întreabă el.