Despre tine

Capitolul 4

    În acea zi, după școală, am ieșit cu Mia în oraș. Îmi era dor să ies cu ea și să ne petrecem timpul împreună, căci nu o mai făcusem de câteva săptămâni, amândouă fiind ocupate cu diverse activități.

    Am mers în mall, iar primul lucru pe care l-am făcut a fost să mergem la un fast-food și să mâncăm. Niciuna dintre noi nu a mai ținut cont de siluete și am mâncat cât pentru toată ziua.

    — Astăzi am avut test la biologie, mi-a spus.

    Știam că nu se pricepe la această materie și o știa și ea, însă s-a încăpățânat și nu mi-a acceptat ajutorul pe care voiam să i-l ofer.

    — Ce ai făcut? Ai scris ceva corect?

    — Da, am reușit să copiez de la colegul din față, dar asta rămâne între noi, a spus punându-și degetul arătător peste buze.

    Am chicotit și am luat ultimul cartof prăjit din farfurie, vârându-l în gură.

    După masa copioasă am început să ne plimbăm prin magazinele aglomerate. Nimic nu îmi atrăgea atenția, gândul tot la tine îmi era, însă am încercat să mă gândesc și la altceva. De exemplu, la ce haine mi-aș fi putut cumpăra. Aș fi vrut să îmi schimb look-ul. Să fiu frumoasă. Să îți atrag atenția. Poate o tunsoare nouă mi-ar prinde bine. Sau să îmi schimb culoarea părului. Orice te-ar putea face atent la mine. Însă am renunțat repede la idee, nu voiam nici să mă tund, nici să mă vopsesc și să îmi deteriorez părul.

    Mi-am cumpărat câteva perechi de blugi strâmți, negri și albaștri, ca să fiu în ton cu tine, câteva tricouri de diferite culori, o altă pereche de botine și o pereche de cercei. Îmi plăceau foarte mult. Erau mici, cu două pietricele de un roșu sângeriu în mijloc, făcuți din argint.

    Am intrat și într-un magazin cu rochii. Mă gândeam să îmi cumpăr una, căci peste două zile avea loc o petrecere, iar eu cu Mia eram invitate. Și, de altfel, și tu erai. Iar eu voiam să mă observi. Poate să și vorbești cu mine, însă știam că ceream prea mult.

    Of! Ce n-aș da să vorbești cu mine!

    — Ce spui de asta? am întrebat-o pe Mia după lungi căutări prin mulțimea de rochii.

    Găsisem o rochie neagră, până la jumătatea coapsei, strâmtă, cu două bretele subțiri, dintr-un material fin și moale la atingere. Era frumoasă, însă nu știam cât de bine mi s-ar potrivi.

    — Îmi place! Ar trebui să o probezi.

    Zis și făcut. Am probat-o, iar ea venea ca și croită pe mine. Îmi scotea în evidență formele și silueta suplă, care atunci bineînțeles că nu mai era așa suplă după acel fast-food.

    Mă întrebam: Oare, ție ți-ar plăcea?

    Ce părere vei avea când o să mă vezi îmbrăcată așa? Atunci ai veni la mine? Aș fi îndeajuns de frumoasă pentru tine?

    Speram că o să aflu la petrecere.

    Mi-am cumpărat și niște sandale asortate, cu o breteluță subțire în jurul gleznei și o altă breteluță subțire în jurul degetelor, cu un toc cui.

    Am mers și la un salon de înfrumusețare, acolo unde m-am pensat și mi-am tuns vârfurile de la păr, Mia făcând la fel. Ne-am făcut manichiura și pedichiura, eu alegând o nuanță frumoasă de nude, iar Mia un roșu aprins.

    Am plecat pe jos spre casă, vrând să luăm puțin aer. Boston-ul e atât de frumos seara, la apus. O multitudine de culori se amestecă, lăsând la iveală o priveliște de neuitat. Bătrânii ieșiseră și ei la plimbare, la fel ca adolescenții ce se plimbau cu rolele sau cu plăcile de skateboard.

    Aș fi vrut să privesc apusul cu tine. Fiecare apus. Fiecare răsărit. Fiecare adiere de vânt să ne aducă împreună. Să fim doar noi doi împotriva lumii.

    Aș fi vrut să fac atât de multe cu tine!

    Mergeam discutând cu Mia când, de după colț, s-a ivit chipul tău. Respirația mi se tăiase când am văzut că nu erai singur și o fată te însoțea. Vă țineați de mână. Zâmbeați. Râdeați.

    Eram geloasă pe ea. Era frumoasă. Înaltă. Brunetă. Slabă. Arăta de un milion de ori mai bine decât mine, iar tu păreai să te simți atât de bine în compania ei. Și totuși, câteva lucruri nu se legau. De ce erai în compania altei fete când zilele trecute îi zâmbeai Miei? Ea nu era geloasă? Nu o deranjau aceste lucruri?

    Am oftat, luându-mi gândul de la tot ce ține de tine și Mia. Ce n-aș fi dat să ne plimbăm și noi așa cândva!

    Noi... Strada... Luna... Bătăi de inimă... De inimi...