Despre tine

Capitolul 95

    Anul acesta, 14 februarie are altă însemnătate. Anul acesta, pot spune că am sărbătorit Ziua Îndrăgostiților, căci niciodată nu am făcut-o și nici nu mi-a păsat prea tare de această sărbătoare. Însă, acum e diferit. Acum am inima împăcată și reparată, căci mereu, când venea ziua mea, ignoram și cealaltă însemnătate a zilei, deoarece eram mereu singură.

    Până acum.

    Acum am gura lipită de a ta și te sărut, iar în sărutul nostru se aprind scântei. Când limba ta o atinge timid pe a mea, uit de tot. De invitații din jurul nostru, de mama, uit chiar și că ne aflăm la petrecerea de ziua mea. Tot ce am în minte ești doar tu și buzele tale dulci ca mierea ce mă sărută înfometate. Simt fiori de iubire în tot corpul, iar inima îmi lovește cu putere cutia toracică, parcă vrând să iasă de acolo și să se cuibărească în brațele inimii tale.

    Îmi muşti ușor buzele și te desprinzi. Îmi deschid ochii și dau de ochii tăi frumoși de smarald ce mă privesc cu dragoste și dorință, și pot vedea bucuria din ei.

    — Îți mulțumesc din inimă pentru acestă zi minunată! Sunt atât de fericită, Aiden!

    — Eva, iubito, eu trebuie să îți mulțumesc pentru că ai acceptat să vii aici, cu mine, pentru șansa ce mi-ai acordat-o, pentru că exiști.

    Îți cuprind mâinile în ale mele, având grijă să nu scap florile, iar tu le duci la gură și le săruți fin.

    — Se pare că Ziua Îndrăgostiților aduce numai lucruri bune, îmi spui zâmbind și mă tragi în brațele tale.

    — Să nu pleci niciodată, bine? șoptesc cu fața îngropată în scobitura gâtului tău.

    — Cum să plec, când tot ce vreau să fac pentru tot restul vieții e să te sărut?

    Inima îmi tresaltă.

    — Îmi e dor de buzele tale, Eva, îmi oferi un sărut?

    Chicotesc.

    — Nu suntem singuri aici, iți reamintesc.

    Te aud oftând și te desprinzi din îmbrăţişare, făcând un pas în spate. Mă privești. Jadurile din ochii tăi sclipesc, iar pe buzele tale moi apare un zâmbet mare. Aproape mă pierd în ochii tăi, dar tu te apleci repede, iar buzele ni se ating. Doar după ce te retragi îmi dau seama cu adevărat ce ai făcut și mă înroșesc până în vârful urechilor, căci toată lumea ne privește. Mi-ai furat un sărut.

    În următoarele minute, prietenii noștri ne felicită și ne îmbrățișează, fiind și ei bucuroși pentru noi.

    — Iubito, sunt așa fericită pentru voi! Mi se umple inima de bucurie numai când te văd zâmbind, când văd cât de fericită te face acest băiat, îmi spune mama la ureche când mă îmbrățișează.

    — Și eu sunt foarte bucuroasă! Și te iert fiindcă m-ai mințit.

    Aceasta se desprinde și chicoteşte, apoi te ia în brațe și vă spuneți câte ceva.

    Apoi, petrecerea continuă până în zori. Pe la ora patru dimineața, mama s-a scuzat că este obosită și a plecat și am rămas doar noi. Am dansat, am băut șampanie și m-am distrat împreună cu prietenii și iubitul meu. Am făcut glume, am râs și am avut parte de momente de neuitat. Acum însă, după ce toți invitații au plecat, trebuie să ne îndreptăm și noi către casele noastre.

    — Acesta nu este drumul spre casa mea, îți spun când observ că nu mergem în direcția bună.

    — Știu. Dar am vorbit cu mama ta, iar ea a fost de acord să vii la mine.

    Rămân surprinsă. Deci asta tot vorbeați voi doi! Mă las pe spătarul scaunului și ascult în liniște melodia ce este difuzată la radio, privind cum, încet, cerul începe să se lumineze. Nu mă așteptam să stăm atât de mult, căci este aproape ora șase, însă o dată fac optsprezece ani, nu?

    Îți pui mâna pe coapsa mea, iar eu ți-o cuprind timidă. Încă nu îmi vine să cred că ești iubitul meu, că toate visurile mi s-au îndeplinit și probabil aș fi regretat toată viața dacă nu acceptam să vin cu tine.

    Când ajungem la apartament, mă ajuți să cobor din mașină, iar eu îți mulțumesc. Luăm liftul până la etajul patru, apoi tu descui ușa de la intrare și mă lași să intru prima. Îmi dau paltonul jos, căci aici este cald, iar tu îl pui în cuier alături de sacoul tău. Îmi dau sandalele jos și pun plicul pe un raft unde îți lași tu cheile mașinii și, după ce te-ai descălțat și tu, îmi iei buzele la asalt.

    Îmi ia câteva momente să îți răspund, dar, atunci când o fac, un suspin de plăcere îmi părăsește buzele, iar tu îl prinzi cu ale tale. Îmi strângi ușor șoldurile, frământându-le ca pe o cocă, iar eu îmi afund degetele în părul tău moale și catifelat. Te joci cu buzele mele, le sugi ușor, le muşti, le lingi, iar eu accept cu drag și încerc să fac la fel, însă nu prea îmi iese.

    Mă forțezi să fac câțiva pași înapoi, iar spatele mi se lipește de peretele rece ce îmi răcorește trupul înfierbântat de sărutările tale dulci.

    — Nu mă pricep la asta, șoptesc.

    — Nu-mi pasă, vorbești cu buzele peste ale mele. Vreau să te sărut până uit de mine.

    Respirăm sacadat și ne lipim frunțile. Deschid ochii și la fel faci și tu, iar, când ochii noștri iau contact, zâmbim amândoi, apoi brațele mele te cuprind într-o îmbrățișare strânsă.

    — În sfârșit, ești a mea. Doar a mea!

    — Doar a ta.

    Mă ridici și mergi așa cu mine până în camera ta ce acum e ordonată, iar lucrurile sparte au dispărut. Mergi la dulap și cauți ceva, apoi te întorci și îmi oferi niște haine.

    — Probabil e incomodă rochia și nu o să poți dormi.

    — Mulțumesc.

    Iau hainele, iar când treci pe lângă mine îmi oferi un sărut tandru pe frunte și ieși afară din cameră. Mă schimb în pantalonii scurți de trening și în tricoul ce îți poartă parfumul, apoi te chem înăuntru. Începi să-ți deschei cămașa, așa că îmi dau seama că ai nevoie de intimitate și e rândul meu să ies pe hol, închizând ușa în urma mea.

    — Nu mi-e rușine de tine! strigi, iar eu chicotesc.

    Analizez puțin holul, iar toate lucrurile sunt bine față de ultima dată când am fost aici. Ziua ce ne-a distrus...

    Peste câteva momente deschizi ușa și mă tragi înăuntru, apoi o închizi la loc. Porți aceeași ținută ca mine.

    — Eva... Îmi pare rău dacă exagerez, dar chiar nu pot să mă controlez. Nu acum, când te am. Nu pot să rezist fără să te sărut. Nu mă pot controla.

    — Cine a zis că vreau să te controlezi? te întreb timid, privindu-te în ochi.

    Zâmbești mulțumit și mă tragi spre pat, acolo unde îmi faci semn să mă așez, iar eu fac cum îmi ceri. Tu aprinzi o veioză, apoi stingi becul, creând o lumină difuză, romantică.

    Te așezi în pat, iar eu simt cum îmi iau foc obrajii la gândul ce îmi trece prin cap. Gândul ce, dacă l-aş pune în practică, ar remedia situația în care mă aflu.

    — Te-ai înroșit, constați. La ce te gândești?

    Trec câteva clipe până să răspund.

    — Învață-mă!

    Stai câteva clipe pe gânduri, însă, când realizezi la ce mă refer, rânjești arogant și mă trântești pe salteaua patului, tu punându-te peste mine.

    Și, când buzele noastre se întâlnesc din nou, stiu că o să ai grijă de inima mea.