Despre tine

Capitolul 21

    Și avusesem dreptate! Erai în negru, eu în alb, ne potriveam perfect.

    Hades m-a îndrumat spre locul unde te aflai, iar cu cât de apropiam mai mult, cu atât inima îmi bătea mai tare. Erai într-un loc mai retras, în picioare, cu un pahar roșu, de plastic, în mână. Privirea ți se blocase pe mine, însă nu mă deranja. Speram doar să nu leșin sau să am nevoie de o hiperventilație.

    Doar când am ajuns lângă tine ți-ai luat privirea de pe mine, pentru a-l saluta pe Hades și pentru a da mâna cu el, apoi ți-ai mutat-o înapoi pe mine. Mă făceai să roșesc!

    — Bună! ți-am auzit vocea angelică după câteva secunde și am crezut că o să leșin. Am strâns poșeta cu ambele mâini în speranța că o să mă calmez, însă bătăile inimii o luaseră razna.

    — Bună! am răspuns timidă.

    Mi-ai zâmbit la fel de timid, apoi ți-ai lăsat rușinat privirea în jos.

    — Vreți ceva de băut? ai întrebat.

    — Da, a răspuns Hades. Eva?

    — Da, sigur.

    Ai plecat să ne aduci băuturile, iar noi am rămas privindu-ne.

    — Nu am uitat ce ai făcut ieri, să știi, i-am spus.

    A zâmbit viclean.

    — De ce ai făcut asta? am continuat.

    A ridicat din umeri.

    — Am vrut să te ajut. S-a apropiat de mine și a continuat: Dacă noi nu putem fi împreună, vreau ca măcar tu să fii fericită. Meriți tot ce e mai bun, Eva!

    Și-a pus mâinile pe umerii mei goi și i-a mângâiat ușor.

    — Nu am vrut să te supăr... Iartă-mă! a spus atunci când a văzut că eu nu zic nimic.

    Mă privea cercetător, speriat și trist. Îi era frică să nu mă fi supărat? Atât de mult mă iubea?

    — Hades, nu m-ai supărat, stai liniștit! Doar... nu mă așteptam să faci asta. Nu mă așteptam să renunți la fericirea ta pentru fericirea mea. Nimeni nu a mai făcut asta pentru mine.

    — Eva, aș renunța în orice moment la orice, chiar și la fericirea mea, pentru a fi tu bine, pentru a fi fericită!

    — De ce? l-am întrebat.

    A ridicat din umeri și apoi m-a cuprins în brațe, transmițându-mi prin acea îmbrățișare toată iubirea și dragostea ce mi-o poartă. Ne-am desprins, iar peste câteva momente ai apărut cu băuturile.

    — Mulțumesc! ți-am spus.

    — Pentru nimic.

    Și, atunci am realizat! Noi am început să vorbim! Nu doar să ne privim și să trecem unul pe lângă celălalt ca doi necunoscuți. Noi chiar vorbim!

    Sufletul îmi dansa de bucurie!

*

    Era în jur de trei noaptea, iar noi eram pe ringul de dans. Apăruseră mai devreme și Sin și Max cu partenerele lor, și am observat că tu nu aveai una. Mă întrebam de ce, căci cu siguranță toate fetele voiau o noapte de vis cu tine.

    Muzica s-a oprit, iar pe scenă și-a făcut apariția domnul director.

    — Dragi elevi, este timpul să alegem regele și regina balului. La fel ca în fiecare an, vom alege trei fete și trei băieți, iar voi trebuie să decideți cine merită titlul de rege și regină!

    Am aplaudat cu toții, apoi reflectorul a început să se plimbe prin sală, alegând prima fată. Da, concurenții erau aleși de domnul director și încă câțiva profesori, căci altfel ar fi aleși doar cei populari.

    Fata ce a urcat pe scenă era membră a clubului de matematică din liceu, o "tocilară" - cum ar spune Mia - în adevăratul sens al cuvântului. Era drăguță, brunetă, cu ochelari mari și aparat dentar. Purta o rochie de un galben pal, puțin mai lungă de genunchi. Cea de-a doua fată este blondă, plinuță, îmbrăcată într-o rochie roșie de catifea.

    Reflectorul se plimba prin sală, iar eu mi-am mutat privirea spre tine. Nu erai atent la ce se petrece, mă priveai. Erai așa frumos! Ochii tăi verzi străluceau, iar buzele ți s-au curbat atunci când o lumină orbitoare s-a poziționat asupra mea. Iar, când mi-am dat seama ce se întâmplă, am mărit ochii, încă privindu-te.

    M-ai privit încurajator, iar eu mi-am mutat privirea pe cei din jur, care mă priveau la rândul lor.