Despre tine

Capitolul 100

    — Nu mă mai satur de buzele tale!

    Șoapta ta îmi încântă auzul și îmi face inima să bată mai tare. Încă ești deasupra mea și îmi lași săruturi dulci pe toată fața și pe buze într-un mod chinuitor de lent ce mă înnebunește. Îți strâng mai bine părul în pumnii mei micuți, iar un mârâit gutural îți scapă, dinții tăi prinzând ușor pielea obrazului meu stâng și mușcând ușor, astfel încât să nu mă doară.

    — Mă înnebuneşti, Eva! spui și te lipești mai bine de mine.

    Simt cum ceva tare mă apasă pe abdomen și îmi creează mii de stări: confuzie, rușine, timiditate, dar și... un strop de dorință. Când realizez ce este, îmi simt obrajii luându-mi foc, iar inima îmi bate cu putere în piept, neștiind cum să reacționez sau ce trebuie să fac. Nu știu dacă îmi place să te simt atât de dornic sau vreau să te îndepărtez de pe mine.

    Gura ta se mută pe gâtul meu, trasând cerculețe cu limba și ducându-mă pe culmile plăcerii, acolo unde nu am mai fost niciodată până acum.

    — Te-ai înroșit ca naiba! murmuri. Ce s-a întâmplat? Exagerez? continui să-mi săruți gâtul, acum buzele tale fiind pe linia pulsului.

    — N-Nu, mă grăbesc să răspund. Mă simt foarte bine. Doar că... Ăă...

    Doamne, chiar trebuia să mă bâlbâi într-un moment ca acesta? E deja destul de jenant. Tu te oprești din a-mi mai săruta pielea și îți ridici capul pentru a mă putea privi în ochi.

    — Doar că...?

    — Ăă... Chestia... Ăă... Chestia ta mă... atinge și... Și nu știu ce să fac..., mă bâlbâi eu, înroşindu-mă mai tare dacă este posibil.

    — Ce chestie, Eva? mă întrebi confuz, iar o cută îți apare între sprâncene.

    Îmi las privirea în jos, evitându-ți ochii pătrunzători și atât de sclipitori și frumoși. Dar degetele tale îmi ridică imediat bărbia, făcându-mă să îți întâlnesc jadurile ce m-au cucerit din prima clipă.

    — Nu te rușina! Nu vreau să îți fie rușine de mine, îmi spui pe un ton blând. Spune-mi ce te deranjează.

    — Nu cred că mă deranjează... Dar... Ăă...

    Te încrunți din nou și te apleci ușor pentru a-mi lăsa un sărut apăsat, moment în care zona ta inimă mă atinge și mai tare, ceea ce mă face să îmi strâng buzele într-o linie dreaptă. Pare că stai pe gânduri, neînțelegându-mi reacțiile de fetiță, iar eu încerc să mă fac cât mai mică sub tine și să îmi țin roșeața în frâu, căci a luat-o razna. Dintr-o dată, fața ta se luminează și te ridici repede de pe mine.

    — De ce nu ai spus așa?

    Acum și tu ai obrajii roșii, probabil ești jenat de situația în care, fără să vreau, te-am pus.

    — Aiden, iubitule, spun și mă ridic pentru a putea fi în fața ta. Nu vreau să crezi că nu te vreau în... toate modurile. Doar că... A fost prima dată când am simțit așa ceva... pe mine, șoptesc cu o voce mică, încât sunt sigură că de abia mă auzi. Îmi plec capul, fiind mult prea rușinată pentru a te putea privi în ochi în continuare.

    — Prima dată? întrebi cu o urmă de uimire în glas, iar eu aprob încet. Brațele tale mă cuprind imediat, așa că mă bucur de căldura oferită de ele. Iisuse, Eva! Ești atât de pură!

    Îți cuprind talia și te strâng ușor, tu oferindu-mi un sărut pe creștetul capului.

    — O să o luăm ușor, bine?