Despre tine

Capitolul 17

    Am plecat acasă cu zâmbetul pe buze. Pe drum m-am gândit doar la modul în care buzele tale s-au curbat în sus, într-un zâmbet timid. Nu-mi venea să cred că un băiat ca tine poate fi timid. Însă, tu nu erai la fel ca restul, erai diferit. Nu erai un băiat rău care își bătea joc de fete, ci aveai multă iubire de oferit.

    Îmi plăcea acest lucru la tine.

    Și, totuși, eram egoistă. Voiam să îmi oferi mie iubirea ta. Să văd cum este să iubești și să fii iubit. Să îți canalizezi toată dragostea pe cineva, iar acea persoană să te iubească la fel de mult.

    Când am ajuns acasă, am urcat în camera mea și mi-am lăsat rucsacul jos, apoi m-am descălțat, și m-am aruncat în pat. Zâmbetul îmi era întipărit pe față, iar gândul la tine. Oare, tu erai în aceeași stare ca mine? Cu capul în nori, cu zâmbetul pe buze, inima bătând mai tare?

    Am oftat. De ce m-am îndrăgostit tocmai de tine? Nu-mi părea rău, însă voiam să îmi împărtășești dragostea. Voiam ca și tu să simți fluturi în stomac când mă vezi, să îți bată inima mai tare și să ți se înmoaie genunchii.

    M-am ridicat din pat și am coborât în bucătărie, acolo unde am mâncat o porție de paste făcute de mama. Ea era la spital, așa că eram singură acasă. Am decis să îmi fac temele pentru a doua zi și să învăț, iar apoi mă voi uita la un film, căci altceva mai bun nu aveam de făcut.

    Înainte să mă apuc de teme, i-am trimis un mesaj lui Hades.

Eu:  Hei! Ești bine? Nu te-am văzut la școală.

    Am deschis caietul și manualul de geografie, apoi m-am uitat peste lecția predată. Am subliniat cu diferite culori părțile importante, căci mă ajută să rețin mai repede și să îmi amintesc.

    Telefonul a scos un sunet specific unui mesaj. L-am luat și am citit mesajul primit de la prietenul meu.

Hades:  Sunt bine, nu îți face griji. Sunt plecat câteva zile din oraș și am uitat să te anunț. Îmi pare rău. :(

Eu: Nu-i nicio problemă.

    Am blocat telefonul și am continuat cu învățatul la geografie, apoi la celelalte materii pe care le aveam a doua zi. Eram surprinsă că am putut să mă desprind de realitate câteva ore și să nu mă gândesc la tine. Însă, seara, când nu mai aveam ce să fac, doar stăteam întinsă în pat, cu ochii pe tavan și mii de gânduri despre tine.