Despre tine

Capitolul 79

   Scot telefonul din buzunar și îmi dau seama că am petrecut mai bine de două ore acolo, în frig și în zăpadă. Mâinile îmi sunt vineții și îmi tremură groaznic, dar continui să îmi țin mâinile afară și să citesc mesajele de la tine. 

Aiden:  Unde ești, Eva? A trecut mai bine de jumătate de oră de când ai plecat.

Aiden:  Hades și Rosalía au trebuit să plece.

Aiden:  Nu ai mai luat laptele ăla nenorocit? Încep să mă îngrijorez.

   Pe lângă aceste mesaje am și un apel pierdut de la tine. Măcar îți pasă cât de cât de mine. 

   Bag telefonul în buzunar și îmi continui drumul spre casă prin frig. Simt cum oasele mi-au înghețat și probabil și sângele e la fel. Îmi mișc cu greu picioarele prin zăpadă, simțind cum mi-au înghețat, poate degerat, tălpile și degetele. Am preferat să mă întorc pe jos pentru a medita la cele întâmplate și pentru a-mi pune gândurile în ordine. Mesajele tale m-au dat peste cap, adică... Ți-ai făcut griji pentru mine? Ți-a păsat cât de cât de mine încât să îmi dai un mesaj și să mă suni? Doamne... Ești așa schimbător... Când te comporți urât, când te îngrijorezi... Nu te înțeleg...

   Dar tu chiar nu vezi că mă rănești? Că mă distrugi cu fiecare cuvânt pe care îl spui? Fiecare faptă, fiecare gest...

   În mai puțin de douăzeci de minute sunt în fața casei cu frigul instalat în corp. Tremur atât de tare încât îmi clănțăne dinții și probabil am fața mai vânătă decât mâinile. Intru încet în casă, iar căldura mă lovește din plin. E atât de bine! Răsuflu ușurată și îmi las încălțările pline de zăpadă la ușă, apoi urc scările. Tu nu ești pe nicăieri și încep să cred că ai plecat la tine acasă sau, cine știe, să mă cauți.

   Când intru în camera mea, aproape suspin de uimire când te văd în patul meu dormind. Ești ușor rezemat de tăblia patului, iar telefonul îți e pe piept. Așteptai un răspuns de la mine...

   Cred că te-am speriat puțin cu plecarea mea, însă am avut nevoie de liniște. Am avut nevoie să mă descarc și să petrec puțin timp singură.

   Nici nu te-ai schimbat în ceva mai comod și asta îmi dă de înțeles că tu chiar mă așteptai. Pășesc încet pe podeaua de lemn și îmi dau geaca jos, cu toate că îmi simt tot corpul amorțit. Îmi iau pijamalele groase din dulap și intru în baie pentru a-mi face rutina și a mă schimba.

   Dau drumul la apa caldă în chiuvetă și îmi suflec mânecile bluzei. Palmele mele sunt sunt mov și arată îngrozitor de urât. Fața este la fel și nu vreau să știu cum îmi sunt picioarele. Sper ca până mâine să îmi treacă. Îmi spăl mâinile bine cu săpun, apoi îmi clătesc și fața și mă spăl pe dinți. Mă șterg pe un prosop moale și îmi trag bluza peste cap, punând-o în coșul cu rufe murdare la fel ca pe celelalte haine de pe mine. Da, am avut dreptate. Picioarele mele arată de parcă ar fi degerate și mă înțeapă când pășesc. Îmi imbrac pijamaua groasă și pufoasă și părăsesc baia stingând lumina. Merg la dulap și îmi iau o pereche de șosete pluşate și groase, apoi le încalț, acoperind degetele mov și urâte.

   Îmi mut privirea pe tine și decid să nu te trezesc. Dormi prea frumos. Îți iau telefonul de pe piept și îl pun pe noptieră, apoi iau plapuma și o trag peste tine, învelindu-te bine. Merg și sting lumina din cameră și pășesc ușor și cu grijă spre pat. Mă bag și eu în el și mă învelesc, căldura resimțindu-se atât de bine pe corpul meu înghețat.

   Îmi închid ochii și încerc să adorm, dar peste câteva minute o mișcare îmi face corpul să reintre în simțuri. Te foieşti lângă mine, iar când mâna ta mă caută și mă găsește fiorii ajung din nou pe spatele meu. Inima parcă a luat-o din nou razna și sper să nu o auzi.

   Te apropii de mine, eu fiind cu spatele la tine, și mă cuprinzi cu brațul drept. Căldura corpului tău se simte atât de plăcut încât îmi revin, corpul meu parcă topindu-se sub atingerea ta.

   Te simt mișcându-te iar, ca mai apoi să îți simt buzele pe obrazul meu.