Capitolul 42

2.6K 143 18
                                    


    La mulți ani, anonim86575655!♥️ Te iubesc!♥️


    Toată săptămâna m-ai ignorat. Iar asta a durut.

    Al naibii de tare.

    Simt că ne întoarcem de unde am plecat, iar inima mea nu mai poate suporta atâta durere încă o dată. Deja e frântă în mii de bucățele, dar tu continui să o calci în picioare pe zi ce trece. Continui să mă faci să sufăr și, poate nu e intenționat, poate nu realizezi ce faci cu mine și cu inima mea, însă tot doare. Dar, astăzi m-am hotărât să pun punct! Mi-a ajuns! Sunt sătulă până în gât de această suferință și de acest comportament al tău. Vreau să te uit. Vreau să fiu fericită alături de cineva care mă iubește. Nu vreau să mai plâng, nu mai vreau să mă doară inima și nu mai vreau să sufăr. Vreau să îmi trăiesc tinerețea fericită și împlinită. Să simt că am pentru ce să trăiesc. Iar tu nu îmi oferi nimic din toate astea. Tu mă ignori.

Eva:  Vin cu voi.

    Îi trimit mesajul lui Charlotte, ce m-a întrebat mai devreme dacă vreau să mergem în club. Cine știe, poate așa voi găsi pe cineva. Poate voi uita de tine. Și am avut acest gând mereu. Până când te-am văzut pe canapea, lângă Hades.

    Tristețea a năvălit peste mine, însă, încerc să mă îmbărbătez singură, spunând că o să pot trece peste tine.

    O să mă distrez. O să cunosc pe cineva. O să te ignor. Nu te voi băga în seamă.

    — Arăți minunat, Eva! mă complimentează Hades.

    Schițez un zâmbet mic și îi mulțumesc.

    — Ce beți? întreabă Sin.

    Ridic din umeri nepăsătoare.

    — Nu contează, răspund eu în timp ce fetele spun ce vor ele.

    Sin pleacă spre bar, iar Erica s-a pus pe una dintre canapele, lângă Max. Hades mă privește cercetător, însă îi ignor privirea și mă uit prin jur. În club, predomină nuanțe de roșu și negru, iar luminile sunt slabe, însă destul de puternice cât să distingi lucrurile din jur. Fetele, ce poartă rochii deosebit de frumoase, dansează pe ritmul muzicii ce este dată la maxim. Băieții poartă tricouri sau cămăși și, ori dansează, ori sunt la bar sau pe canapea cu câte o băutură în mână.

    Iau o înghițitură din vodca ce a fost adusă de Sin, iar el i se alătură lui Charlotte. Încerc să te ignor și îmi mut privirea pe Hades, ce mă privește atent. Poartă o cămașă albă, alături de o pereche de pantaloni negri, ce vin extraordinar de bine pe el. Părul său e lăsat pe spate, iar ochii îi strălucesc puternic.

    — Merg să îmi mai iau ceva de băut, îi spun lui Charlotte, iar aceasta încuviințează.

    Mă ridic de pe canapea sub privirea ta arzătoare, însă te ignor. Nu și astăzi, îmi spun. Îmi croiesc drum spre bar printre persoanele bete, și mă strecor între două scaune. Îmi pun mâinile pe bar și îmi plimb ochii pe rafturile pline cu băuturi alcoolice.

    — Îți pot oferi o băutură? aud o voce în dreapta mea.

    Îmi întorc capul și dau de doi ochi negri pătrunzători ce mă privesc blând, dar cu o sclipire ciudată. Îmi îndrept capul spre locul unde te afli și da, ne privești. Îmi întorc din nou privirea spre băiatul misterios și accept. Acesta are părul la fel de negru ca și ochii, și poartă o cămașă și blugi de aceeași nonculoare. E chiar frumos!

    — Ce dorești? întreabă.

    Mă gândesc câteva clipe, iar apoi răspund.

    — Un Mojito.

    Acesta încuviințează și dă comanda barmanului.

    — Și, cum te numești? îmi zâmbește șarmant.

    — Eva. Tu?

    — Xander.

    Acesta întreține conversația și mă face chiar să râd. Vorbim despre tot felul de nimicuri în timp ce bem câte ceva. Nici nu știu la a câta băutură am ajuns! Dar nici că îmi pasă. În seara asta mă distrez!

    — Dacă te-aș săruta acum?

    Am chicotit. Sunt vizibil afectată de băutură dacă am ajuns să chicotesc la această întrebare. În mod normal aș roși și m-aș rușina.

    — De ce nu o faci? rânjesc eu.

    Acesta se apropie de mine cu zâmbetul pe buze, iar atunci când ne despart doar câțiva centimetri îi simt respirația pe buze. Se apleacă și își lipește buzele ușor de gâtul meu, iar eu zâmbesc fericită.

    — Ce zici de un dans? întreabă.

    Aprob, iar el mă ia de mână și mă conduce spre ringul de dans. Din boxe se aude o melodie ușor lentă, senzuală. Stăm față în față și zâmbim, iar el îmi prinde talia acoperită de rochia strâmtă cu mâna, apropiindu-mă de el. Dansăm minute în șir senzual, el plimbându-și mâna pe spatele meu, coborând tot mai jos, până când ajunge la fund. Îmi atinge fesa stângă și strânge ușor, în timp ce îmi sărută gâtul, însă eu prind mâna și o ridic. Totuși, nu acceptă refuzul meu și o coboară din nou.

    Mă simt trasă din brațele sale, apoi îl văd pe el trântit pe jos, cu tine peste el. Îl lovești cu forță în față – în nas sau în maxilar – de parcă ai turbat. Îmi duc mâinile speriată la gură și privesc cum îl lovești animalic, până când sunt din nou trasă, însă de data asta afară.

    Sunt încă șocată de fapta ta și nu realizez prea bine ce se întâmplă în jurul meu. Simt doar aerul rece.

    Ce naiba a fost în capul tău?

    Ce e cu tine?

    Ce a fost reacția asta?

    Încă nu pot să cred ce ai făcut. Tu nu ești așa... Tu nu ești violent... Tu nu...

    — Ce a fost în capul tău?!

    Îmi întorc capul și îl privesc pe Hades, ce se uită urât la mine.

    — Tu nu ești așa, Eva! Tu nu bei! Tu nu dansezi cu necunoscuți! Tu nu lași băieții să te sărute sau să te atingă!

    Îi arunc o privire plină de ură, încruntându-mă la el, atunci când prin minte îmi trec toate momentele în care tu m-ai ignorat și m-ai tratat ca pe un nimic. Toate momentele în care am suferit, în care am plâns, și în care mi-am dorit să dispar de pe fața pământului.

    — Poate m-am saturat să plâng ca o proastă pentru cineva care nu mă iubește!

________________________________________

    Voi fi plecată două săptămâni din oraș și nu știu cât de des voi posta.

Despre tineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum