Despre tine

Capitolul 23

    Ți-ai înfășurat mâna în jurul taliei mele și ai zâmbit vesel atunci când bărbatul a apăsat pe un buton pentru a ne face câteva fotografii. Ne făcuse și atunci când dansam, însă eram prea pierdută în ochii tăi ca să observ.

    Am zâmbit la rându-mi și am așteptat cuminte ca ședința foto să se termine.

    Eram fericită, căci te-am avut pentru o seară. Te-am atins. Ți-am vorbit. Te-am avut aproape. Eram fericită, căci ți-ai canalizat toată atenția pe mine o seară întreagă. Nu mă scăpasei din ochi o secundă de când intrasem pe acea ușă. Mi-ai vorbit. M-ai atins. M-ai avut aproape.

    — Eva, putem face o poză? am auzit o voce din dreapta mea. Mi-am întors capul și l-am văzut pe Andy, roșu în obrajii.

    Mâna ta s-a încordat pe talia mea, și m-a strâns ușor. Erai gelos? Sau aveai o problemă cu Andy? Pe scenă nu avusesei nimic cu el, deci mergeam pe gelozie. Dar, dacă erai gelos, însemna că simțeai ceva pentru mine, ceea ce credeam a fi imposibil. Plus că nu lăsai niciun sentiment să se vadă, cum făceam eu, chiar dacă încercam să nu dau de bănuit acest lucru. Dar toată lumea mă citea ca pe o carte deschisă, mai puțin tu.

    — Sigur, am răspuns.

    Ți-ai luat mâna de pe talia mea și ai plecat la masa prietenilor tăi fără să îmi mai arunci vreo privire. Speram să nu te fi supărat.

    Andy s-a apropiat timid de mine și și-a poziționat mâna pe spatele meu. Am zâmbit la cameră, iar bărbatul ne-a făcut o poză, apoi a plecat. M-am întors cu fața la Andy, iar el mi-a zâmbit.

    — Felicitări! Meritai din plin.

    — Mulțumesc! am schițat un zâmbet mic.

    Băiatul m-a analizat din cap până în picioare, făcându-mă să mă simt inconfortabil. Când o făceai tu era diferit. Nu eram stânjenită, ci îmi plăcea. Îmi plăcea pentru că mă observai, îmi plăcea ca ochii tăi să fie pe corpul meu.

    — Ești foarte frumoasă! a zis rușinat.

    Aveam un déjà-vu. Însă, în locul lui Hades se afla Andy, care nu avea curajul de a face ceea ce a făcut Hades.

    — Mulțumesc! Acum, dacă nu te superi, trebuie să plec. Scuză-mă.

    A dat aprobator din cap, iar eu m-am întors și am pășit spre masa unde vă aflați. Hades era cu ochii pe mine și, cumva, știam că ne urmărise pe mine și pe Andy. M-am așezat pe locul liber și am asistat tăcută la discuția băieților. Tu mă ignorai, iar eu nu înțelegeam de ce te-ai supărat. Era doar o poză.

    Mi-am găsit de lucru verificând telefonul, însă nu avem niciun mesaj sau apel de la mama. Probabil dormea, căci va intra în tură dimineață. Am pus apoi telefonul în poșetă și am stat cuminte în scaunul meu, gândindu-mă la motivul supărării tale.

    Dar, după jumătate de oră nu am mai suportat și m-am ridicat de la masă, scuzându-mă. Simțeam că mă sufoc. Simțeam că ne întoarcem de unde am plecat, iar inima mea nu mai poate suporta acea durere.

    Am pășit apăsat spre ieșire, dând cu mâinile perdeaua argintie și ieșind pe hol, apoi afară, în aer liber. Frigul m-a cuprins, căci ieșisem doar în rochie, iar afară deja ninsese și era destul de frig pentru luna decembrie.

    Nici acolo parcă nu aveam aer, frigul deja nu îl mai simțeam, iar inima parcă se frângea mai mult cu fiecare secundă ce trecea. Nu îți înțelegeam comportamentul. Însă, era prea frumos ca să fie adevărat, nu? Poate totul era doar în imaginația mea și nimic din toate astea nu se întâmplaseră.

    Mi-am petrecut mai bine de zece minute acolo, în frig, gândindu-mă la tine și uitându-mă în gol. Pielea mi se învinețise, însă nu îmi păsa, voiam doar să rezolv enigma ce pusese stăpânire pe mintea mea.

    Am simțit o prezență în spate meu, însă nu m-am întors. Nu îmi păsa cine era sau ce avea de gând să îmi facă. Mai bine o durere fizică decât una sufletească. Mai bine moartă decât cu respingerea ta.

    Am simțit ceva cald pe umeri și mi-am lăsat privirea în jos, spre sacoul ce îmi acoperea pielea vineție. Era al tău. Mi-am dat seama de acest lucru din primele două secunde, căci mirosea ca tine. Avea parfumul tău, ce îl inspirasem atunci când dansasem. Mirosul îmi făcea pielea de găină așa cum frigul nu reușise.

    Stăteai undeva în spatele meu, la un pas distanță. Nu îți mai înțelegeam comportamentul. Ba erai drăguț, ba mă ignorai. Ba nu mă priveai, ba veneai după mine și îmi ofereai haina ta.

    Erai de neînțeles.