Despre tine

Capitolul 47

    — Hades... Îmi pare așa de rău... Pentru tot, îi spun cu lacrimi în ochi.

    El își strânge mai tare brațele în jurul meu.

    — Nu am vrut să fie așa... Nu am vrut să te rănesc, chiar nu am vrut! Știu că vorbele mele te-au durut, dar nu asta a fost intenția mea. Eram... derutată. Nu-l mai înțeleg. Totul mergea bine și, dintr-o dată, se întoarce la o sută optzeci de grade. Și mă dor toate aceste schimbări. Nu mai suport, e prea mult. Trăiesc de doi ani cu această durere, iar inima mea nu mai poate suporta. Și, probabil, și inima ta este așa, și te înțeleg, însă nu pot face nimic pentru a schimba ceea ce simt. Am incercat de nenumărate ori să mi-l scot din inimă, însă nu pot. Chiar și în acea seară am încercat și uite cum s-a sfârșit. Nu mai suport schimbările astea ale lui și simt că o să cedez în orice moment, spun, iar lacrimile îmi curg pe obraji într-un plâns haotic.

    El se ridică și, chiar dacă și lui îi curg câteva lacrimi pe obraz, mi le șterge pe ale mele și mă trage la pieptul său.

    — Te rog, nu plânge. Nu suport să te văd plângând. Mi se rupe inima...

    Îl strâng mai tare în brațe, iar mâna sa îmi mângâie părul, în timp ce buzele sale îmi sărută creștetul.

    Doamne, de ce nu puteam să îl iubesc pe el?

    E atât de grijuliu și iubitor. Nu mă scapă o secundă din ochi, nu mă rănește, nu mă ignoră. De parcă sunt totul pentru el. Mă respectă, are grijă de mine, e iubitor și mă face să mă simt specială. De ce nu m-am îndrăgostit de el? De ce tocmai de tine, cel care mă ignoră și mă rănește?

    — Mă dor toate lucrurile astea, Eva. Al dracului de tare. Dar încerc să suport, să fiu tare. Pentru tine. Pentru că ești totul pentru mine. Mi-ai intrat în inimă așa cum Aiden a intrat în inima ta. Și, nu știu ce mi-ai făcut, dar sunt îndrăgostit până peste cap de tine și nu știu cum să mă "desîndrăgostesc". Nu văd altă fată, te văd doar pe tine. Pentru că ești frumoasă – cea mai frumoasă –, deșteaptă, adorabilă. Ești totul pentru mine și e greu să fac față la toate lucrurile astea. Nici nu ai idee cum m-am simțit atunci când ai zis că te-ai săturat să plângi pentru cineva care nu te iubește. Dar eu te iubesc, tu de ce nu poți să o faci? De ce nu poți să încerci? Dar vorbesc prostii, nu? Tu niciodată nu mă vei iubi...

    Suspin când îi aud vorbele și îi strâng bluza în pumni. Așa este, nu îl voi putea iubi, însă nu pentru că este urât, căci nu este, ci pentru că tu nu vrei să ieși din inima mea. Tu îmi acaparezi sufletul cu totul.

    — Iartă-mă, șoptesc suspinând.

    — Nu e vina ta...

    Mă îndepărtează de el și mă privește cu ochii triști. Își ridică mâinile, iar degetele sale fine îmi mângâie obrajii, ștergându-mi lacrimile. Își apropie capul de al meu, iar ochii mi se închid atunci când buzele sale i-au contact cu pleoapele mele.

    — Ochii ăștia frumoși nu merită să verse nicio lacrimă.

    — Pot spune același lucru, spun și îi șterg la rândul meu lacrimile.

    Zâmbește strâmb și își pune mâinile pe umerii mei, împingându-mă. Trupul meu i-a contact cu salteaua moale a patului, iar capul lui Hades se culcă pe pieptul meu. Îmi trec degetele prin părul său mătăsos, iar el scoate un sunet gutural.

    Se ridică și se sprijină în coate, deasupra mea. Mă privește câteva secunde în ochi, privirea sa albastră hipnotizându-mă. Își aplecă capul, iar buzele sale i-au contact cu pielea obrazului meu stâng, transmițându-mi un fior.

    Buzele sale se simt minunat pe pielea mea. Sunt moi și calde. Sunt fine și catifelate. Iar eu niciodată nu am mai fost sărutată așa.

    Își mișcă buzele, formând o cărare până la buzele mele cu săruturi mici, iar eu parcă vreau să i le simt peste ale mele. Să fim amândoi fericiți.

    Îmi lasă un sărut apăsat în colțul gurii, iar mâinile mele hoinăresc pe umerii lui, ajungând în păr.

    — Dacă te-aș săruta acum, aș deveni dependent de buzele tale.