Despre tine

Capitolul 84

   Când ajung acasă, o găsesc pe mama în bucătărie preparând prânzul. Când mă vede, fața i se luminează, iar un zâmbet mare își face apariția pe buzele sale. Este îmbrăcată în haine de casă, peste care are un şorț de bucătărie, iar părul castaniu îi este prins într-o coadă lejeră.

   — Scumpo! Ai ajuns!

   — Bună, mamă!

   Lasă cuțitul pe tocător și își șterge mâinile pe un prosop, apoi ocolește insulița și mă cuprinde în brațele ei călduroase. Îmi oferă un sărut pe obraz, iar eu i-l returnez cu drag, zâmbind când observ că poartă la gât lănțișorul ce i l-am dăruit de Crăciun.

   — Fugi și schimbă-te, apoi coboară. Avem ceva de vorbit.

   Aprob din cap și fac cum mi-a spus, iar după ce sunt schimbată și spălată pe mâini, cobor înapoi în bucătărie. Combinația de mirosuri îmi încântă simțurile și îmi fac stomacul să ceară de mâncare într-un mod nu tocmai plăcut, însă mă pun pe scaun, așteptând cuminte să termine de gătit.

   — Miroase incredibil! îi spun mamei, iar ea îmi oferă un zâmbet. Ce gătești?

   — Pui cu legume la cuptor. Știu cât de mult îți place.

   O aprob, iar ea termină de spălat câteva vase, apoi se șterge pe mâini și se așează pe scaunul din fața mea.

   — Peste câteva săptămâni e ziua ta de naștere, începe mama.

   — Știu, dar nu vreau să facem nimic special, o întrerup puțin cam nepoliticos.

   — Dar împlinești optsprezece ani, Eva! Toți adolescenții visează la o petrecere la care să se distreze și la care să își invite toți prietenii.

   Oftez și îmi sprijin coatele de masă și capul în palme.

   — Știi bine că nu prea am prieteni... Doar pe Hades, Aiden, Sin și Max și iubitele lor de care, apropo, nu am mai auzit nimic în ultimul timp. Și să nu uităm de iubita lui Hades cu care m-am întâlnit o singură dată. Deci, despre ce prieteni vorbim? întreb pe un ton resemnat și trist.

   — Iubito... Nu fii tristă, mă atinge ea ușor pe față. Ei sunt de ajuns. Pentru a te distra nu îți trebuie o mulțime de persoane. Îți trebuie doar persoanele potrivite, iar ei sunt ideali, îmi spune pe un ton blând. Nu îi cunosc pe Sin și Max și nici pe iubitele lor sau pe a lui Hades, însă sunt convinsă că sunt niște prieteni minunați, pe care te poți baza la nevoie.

   — Sunt! Nu îi cunosc prea bine, însă au fost alături de Aiden mereu, iar asta m-a convins să am încredere în ei. Cât despre iubitele lor... Nu prea știu ce să zic... Sunt niște fete frumoase și foarte prietenoase, însă nu am prea ținut legătura. Nu am mai vorbit din acea noapte de la... club.

   Îmi las privirea în jos, ruşinată și stânjenită pentru acea noapte, chiar dacă știu că mama m-a iertat și m-a înțeles. Cu toate acestea, eu nu mă simt tocmai împăcată, căci am iscat un scandal, un băiat nevinovat a fost rănit de către tine. Și încă nu știu ce ți s-a întâmplat în acea seară. Ai fost atât de diferit de cum ai fost astăzi în clasă cu mine. Parcă erai altă persoană. De la una violentă, ce arunca pumni cu ură, la cea ce îmi șoptești cuvinte dulci și mă cuprinde în brațe, e cale lungă.

   — Eva, mă dojeneşte ea. Am lămurit lucrurile în legătură cu acea noapte, așa că nu ai de ce să te simți vinovată sau altcumva, bine?

   Aprob din cap.

   — Ești sigură că nu vrei o petrecere?

   Îmi ridic privirea.

   — Da.

   Oftează ușor tristă și aprobă.

   — Dacă te răzgândești, știi unde mă găsești.