Capitolul 13

3.1K 150 6
                                    

    În acel moment am știut că Hades cunoaște motivul pentru care plângeam. Chiar atât de evident era? Chiar toată lumea știa, numai tu nu?

    Am suspinat adânc și l-am strâns mai tare în brațe. El mă liniștea. Mă făcea să mă simt mai bine. Era sprijinul meu. Și totuși, de ce nu îl puteam iubi?

    M-am retras din îmbrățișare și l-am privit prin perdeaua de lacrimi.

    — Îmi pare rău, i-am spus cu vocea tremurândă.

    — Nu e vina ta. Nu-i poți dicta inimii.

    Vedeam că domină tristețea în ochii săi albaștri ca apa mării, însă nu puteam face nimic pentru a o înlătura. Eram legată de mâini și de picioare. Eu iubeam pe cineva și sufeream, el mă iubea pe mine și suferea, căci nu îi puteam răspunde cu aceeași monedă.

    Și-a sprijinit obrazul de fruntea mea și a tresărit ușor.

    — Arzi, a constatat. De cât timp ești așa?

    — De ieri...

    — Ești din cauza lui așa. Toate aceste lucruri sunt prea mult pentru tine.

    Nu mă întreba, căci toate aceste lucruri erau clare pentru el. Știa că mă îmbolnăvisem din cauza faptului că tu erai împreună cu Mia și mă distrugeați.

    Am oftat.

    — Atât de evident este? l-am întrebat cu o voce mică.

    — Mda, mi-a răspuns trist și mi-a mângâiat părul.

    — Și cum de toți observă asta, numai el nu?

    — Nu știu, Eva, a oftat. Cert este că nu știe ce pierde. Ești o fată minunată. Frumoasă. Deșteaptă. Ești tot ce și-ar putea dori un băiat.

    — Și totuși, el a ales-o pe ea, am suspinat.

    Își plimba liniștitor mâna pe spatele meu și îmi șoptea cuvinte frumoase pentru a mă liniști și pentru a-mi domoli plânsul, însă era mult prea greu pentru mine. Nu puteam face față.

    — Nu trebuia să pleci de la școală pentru mine, am șoptit și mi-am tras nasul într-o manieră deloc feminină și drăguță.

     — Nu te gândi la asta acum. În plus, ești mai importantă decât crezi.

    Cuvintele sale mi-au alinat puțin suferința. Eram mai bine știind că am pe cineva alături de mine, cineva pe care mă pot baza.

    — Îți mulțumesc mult, Hades. Nici nu ai idee cât înseamnă pentru mine! mi-am ridicat capul și l-am privit în ochi.

    — Sunt aici pentru tine!

    În acea vineri mi-am petrecut timpul cu el. Ne-am uitat la un film, mama ne-a pregătit gustări, am râs, ne-am simțit bine. Simpla sa prezență m-a făcut să mă simt mai bine. Febra mi-a scăzut, iar frisoanele au dispărut, însă mă simțeam incompletă.

    Eram incompletă fără tine. Fără iubirea ta.

Despre tineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum