Despre tine

Capitolul 25

    Știi ce mi-am dorit atunci când am intrat în Noul An? O schimbare. O schimbare în ceea ce te privește. Și ce am primit? Ignoranța ta. Durere. O inimă frântă. Mii de lacrimi. Da, era o schimbare, însă în rău. Eu te voiam aproape, voiam să te privesc, să mă privești, să mă domini. Însă, tot ce am făcut în ultimele luni a fost să stau închisă în casă, plângând pe melodia noastră. Da, melodia noastră. Eu așa o consideram încă din prima secundă de când am auzit-o și am dansat pe ea.

    În fiecare zi îmi făceai praf inima, însă, seara, ea se repara bucată cu bucată când auzeam linia melodică.

    Îmi era așa dor de atingerea ta... De ochii tăi ca jadul... De părul tău șaten... Îmi era dor de tine...

    Am oftat învinsă și m-am ridicat din pat. Mi-am făcut rutina de dimineață si m-am oprit câteva minute în fața oglinzii. Arătam îngrozitor. Ochii erau roșii, aveam cearcăne proeminente, iar tenul palid avea o tentă bolnăvicioasă. Cred că slăbisem și câteva kilograme, căci în ultima perioadă nu prea mâncasem. Tot ce speram era să nu mă îmbolnăvesc.

    Mi-am dat jos pijamaua și am tras pe mine o pereche de blugi albaștri, mulați, și un tricou alb, căci era luna aprilie, iar afară se încălzise considerabil. M-am încălțat, apoi am coborât și am ieșit afară din casă.

    Copacii înfloriți emanau un miros plăcut, încântându-mi nările, așa că am luat-o la pas spre școală, cu gândul tot la tine. Nu înțelegeam ce se petrecea cu tine, în sufletul tău. Oare te supărasem? Te enervasem? Eram o companie neplăcută?

    Cu astfel de gânduri am parcurs tot drumul. Am înaintat pe holul plin de elevi până la dulapul meu, și mi-am luat cartea și caietul de chimie. Oare, astăzi îți vei face apariția la ora de geografie? Dar, oricum, dacă o să vii, o să mă ignori. Ca de obicei.

    În drumul spre laborator, m-am întâlnit cu Hades.

    — Eva, te simți bine? m-a întrebat îngrijorat. Pe zi ce trece arăți tot mai rău.

    — Sunt bine, nu-ți face griji.

    A pufnit dezaprobator și mi-a cuprins umerii cu mâna dreaptă.

    — Ce pot face ca să te simți mai bine?

    Fă-l să mă iubească. Să mă placă. Să mă privească. Să mă atingă.

    — Nu-i nimic de făcut, doar să aștept.

    M-a privit cu compasiune. Știam că îl doare să vadă cum mă distrug, iar el să fie neputincios. Totuși, mă asculta. Nu se băga în "relația" noastră, ci pur și simplu privea de la distanță.

    Știam că și-ar dori să fie în locul tău, Aiden, și, uneori, și eu îmi doresc, căci să te iubesc pe tine doare prea tare.