Despre tine

Capitolul 94

    Îmi duc mâinile la gură total luată prin surprindere. Toată lumea este aici. Mama, Hades, Sin, Max, Rosalía, Charlotte, Erica. Vederea mi se înceţoşează şi acum realizez că cei doi m-au minţit şi au luat parte la planul tău, însă nu sunt nicidecum supărată. Sunt doar fericită că am acceptat să vin cu tine.

    — Aiden! Nu îmi vine să cred!

    Tu doar îmi zâmbeşti şi îmi faci semn să înaintez, ceea ce şi fac. Sala este spaţioasă şi decorată în nuanţe de de roşu şi auriu, iar mesele sunt împodobite cu decoraţiuni care mai de care mai frumoase. Mama este total schimbată faţă de cum a plecat de acasă; poartă o rochie bej ce i se mulează perfect peste corpul subţire, iar în picioare are pantofi cu toc. Este machiată, iar părul îi este prins la spate, într-un coc. Este atât de frumoasă! Rosalía este îmbrăcată într-o rochie neagră ce îi scoate părul blond şi ochii verzi în evidenţă, pe când Charlotte poartă o rochie la fel de roşie ca părul său, iar Erica o rochie galbenă, strâmtă în partea de sus şi largă în cea de jos. Băieţii arată şi ei bine, toţi fiind îmbrăcaţi în costume, însă niciunul nu te întrece. Eşti atât de frumos! 

    O strâng pe mama în braţe, iar următoarele minute le petrec îmbrăţişându-mi prietenii şi mulţumindu-le pentru urări. 

    — M-ai minţit, Hades, îi spun prietenului meu atunci când vine rândul său la pupături.

    — A fost pentru o cauză nobilă.

    Mă prefac supărată, iar el pufneşte.

    — O, haide! Ştiu că mă iubeşti!

    — Te înşeli, îi spun încercând să fiu serioasă, însă eşuez şi las un chicot să îmi scape.

    — Nu ştii să minţi deloc! spune şi mă cuprinde în braţe. 

    — Asta doar pentru că te iubesc cu adevărat.

    Îl stâng şi eu în braţe, iar el îmi sărută obrazul stâng.

    — Ştiu, şi eu te iubesc, micuţo! 

    Stăm aşa câteva momente, apoi el se desprinde şi mă priveşte în ochi.

    — La mulţi ani, frumoaso!

    — Mulţumesc! îi zâmbesc.

    — Nu regret absolut deloc acea micuţă minciună. Ştiu că te-ai supărat pe mine când ţi-am zis că nu mai pot veni, însă a meritat să îţi văd fericirea atunci când ai intrat în această încăpere. 

*

    La mijlocul serii, după ce am servit al doilea fel de mâncare, toată lumea dansa. Tu te-ai comportat exemplar toată seara şi ai încercat să te apropii de mine, iar eu te-am lăsat, căci îmi era tare dor de tine şi de mângâierea ta. Am dansat împreună şi m-ai făcut să mă simt bine, să îmi revin din durerea în care intrasem.

    — Arăţi ca un înger! îmi şopteşti la ureche. 

    Mă înfior toată.

    Tu eşti unul!

    Îţi zâmbesc sincer şi te trag într-o îmbrăţişare.

    — Îţi mulţumesc enorm pentru tot. Nici nu îţi imaginezi cât de fericită m-ai făcut!

    — E doar începutul!