Despre tine

Capitolul 83

   Îmi vine să intru în pământ de rușine, iar obrajii îmi sunt în flăcări. Știu că toată clasa a văzut gestul tău și a auzit replica, căci toate privirile au fost pe noi, chiar și când doamna Anderson a intrat în clasă. Unele fete ne priveau zâmbind, considerând gestul drăguț, iar altele păreau geloase pe mine, așa cum eram eu pe Mia.

   Ora trece greu, deoarece îți simt privirea pe mine, iar eu nu îmi pot stăpâni zâmbetul ce apare pe fața mea. Îmi îndrept privirea spre tine, inima sărindu-mi peste o bătaie când îți văd buzele curbate în sus, chiar dacă privirea ta e în caiet, căci scrii ceea ce este pe tablă.

   Ești atât de frumos!

   Îmi termin și eu de scris, iar când clopoțelul sună doamna profesoară părăsește clasa. Unii copii ies și ei, iar alții, printre care și noi doi, rămân în bănci.

   — Eva!

   Îmi ridic privirea și dau de ochii tăi verzi precum smaraldul, iar în stomac se dă un război între fluturași. Iisuse!

   — Te-ai înroșit ca naiba! rânjești.

   Obrajii mei se înroșesc și mai tare. Chicoteşti și te ridici, apoi te îndrepți spre mine. Încerc să mă ridic și eu fără să îți dau de bănuit că genunchii îmi tremură, și ies din bancă, apoi mă sprijin de ea pentru mai multă stabilitate. Ochii mi se plimbă pe fața ta și stăruie puțin pe buzele tale. Doamne! Încă îți simt gustul, încă simt atingerea lor peste ale mele... Însă tu... Nu ai mai adus vorba despre asta, iar acest lucru mă face să mă simt prost, confuză, tristă și, poate, furioasă. Îmi tot repet în minte că a fost doar o scăpare și că nu se va mai repeta niciodată asta. Buzele noastre nu se vor mai atinge niciodată.

   Scap, fără să vreau, un oftat trist și îmi dau seama că mă holbez la gura ta așa că îmi ridic repede privirea. Tu nu spui nimic, doar îmi urmăreai mișcările înghițind în sec. Roșesc stânjenită, iar brațele tale mă trag la pieptul tău. Respirația mi se taie când îți inspir parfumul, iar mâinile mele îți cuprind timid talia.

   Totul în jurul nostru dispare și rămânem doar noi doi, îmbrățișați. Pentru totdeauna.

   — Ești atât de frumoasă, șoptești.

   Îmi îngrop capul și mai mult îmi pieptul tău, iar tu îmi săruți fruntea tandru.

   — Mă simt atât de bine în brațele tale. Să nu mă părăsești niciodată, Eva.

   — Nu o să o fac.

   — Promite-mi!

   Îmi ridic capul și te privesc în ochi.

   — Promit!