Capitolul 71

2.2K 128 7
                                    

   — Aiden... Nici nu ai idee cât de fericită m-ai făcut.

   Inima încă îmi bate foarte tare, dar încerc să o stăpânesc. Am fost să îi spunem vestea mamei, iar ea a fost, la rândul ei, foarte fericită, însă acum a avut o urgență la spital și a trebuit să plece.

   — Asta mi-am dorit, căci nu vreau să te mai văd tristă vreodată. Ochii tăi minunați nu merită să verse nicio lacrimă.

   Rămân ușor blocată la cuvintele tale, iar inima parcă mi se oprește din bătut nebunește. Nu știu cum să reacționez sau ce să spun, căci m-ai lăsat pur și simplu mută. Tu doar stai lângă mine, în pat, și mă privești așteptând să zic sau să fac ceva, dar nu pot scoate nimic pe gură.

   — Spune ceva...

   Mă privești într-un mod neobișnuit, ochii îți sclipesc puternic, iar starea ta s-a îmbunătățit considerabil.

   — Mă surprinzi pe zi ce trece, reușesc să zic.

   — Sper că într-un mod plăcut, îmi zici cu un strop de aroganță.

   Zâmbesc, iar tu îmi urmezi gestul.

   — Nici n-ai idee.

   Mă ridic în șezut, iar tu te așezi mai bine, astfel stând cu spatele lipit de tăblia patului. Mă analizezi tăcut, iar eu fac la fel, constatând că ești la fel de frumos ca întotdeauna. Nici măcar nu cred că îți place ce vezi, căci nu m-am aranjat, chiar dacă ar fi trebuit. Sunt îmbrăcată într-o pereche de pantaloni de trening gri și un tricou alb, larg, căci în casă este cald.

   Nu arăt ca fetele cu care ai mai ieşit și probabil din acest motiv nu mă placi. Nu mă aranjez, nu mă machiez, nu încerc să atrag atenția asupra mea, iar tot ce fac este să îmi fac unghiile. Știu, arăt banal și nici nu sunt vreo frumusețe, iar șansele ca tu să mă placi sunt egale cu cele ca tata să se întoarcă acasă, adică zero. Este dureros, dar încerc să accept adevărul.

   — La ce te gândești? îți aud vocea.

   Îmi scutur capul, realizând că mă holbam la tine, însă gândul îmi era în altă parte.

   — Ăă... La nimic, scuze.

   Zâmbești ușor amuzat, iar eu afișez un zâmbet stânjenit.

   Acum, când te privesc, realizez cât de norocoasă sunt că sunt prietena ta, că ai avut încredere în mine să mi te destăinui și că încă ești aici. Lângă mine.

   Simt nevoia să te simt aproape, așa că mâinile mele te înconjoară, iar capul îmi stă pe umărul tău, inspirându-ți mirosul.

   — Mulțumesc, Aiden!

   Brațele tale își croiesc drum pe spatele meu, și mă strâng la piept tău, capul fiindu-ți băgat în părul meu.

   — Pentru? întrebi răgușit.

   — Pentru că ești aici... Pentru că ai acceptat să vii de Crăciun... Pentru tot!

   Mă strângi mai tare.

   — Eu ar trebui să îți mulțumesc, Eva. Pentru că ești o persoană minunată... Pentru că îți pasă de mine... Pentru că m-ai invitat să petrec sărbătorile cu voi... Pentru tot! spui încet. Mulțumesc, Eva!

________________________________________

   M-am gândit să fac un profil pe Instagram cu această carte, acolo unde voi posta citate, spoilere și tot ce are legătură cu "Despre tine". Putem face un grup în care să vorbim despre orice, să ne cunoaștem sau să vă răspund la întrebările pe care le aveți.

   Aștept părerile voastre despre această idee și despre acest capitol sau despre carte în general!

Despre tineWhere stories live. Discover now