Despre tine

Capitolul 38

    — Haide, Eva, o să fie distractiv! îi aud vocea lui Charlotte de la capătul celălalt al firului.

    — Te rugăm, Eva! spune și Erica.

    — Nu știu, fetelor, oftez.

    Charlotte m-a sunat mai devreme și a făcut conferință și cu Erica, iar acum mă roagă amândouă să merg la o petrecere în pijamale la Charlotte acasă. Nu știu ce să fac, sincer. Mama este la serviciu, iar tu ai plecat puțin mai devreme de la mine. Nu vreau să stau singură, iar la o petrecere în pijamale nu am mai participat de când eram mică. Of, sunt așa o plictisitoare! Am șaptesprezece ani, ar trebui să mă distrez. Măcar pentru o seară. Așa fac adolescenții obișnuiți, nu?

    Nu mai stau pe gânduri și accept.

    Mai târziu, cam pe la ora șapte, îmi bag câteva lucruri necesare într-un rucsac, inclus pijamaua, și pornesc spre casa lui Charlotte. Decid să merg pe jos, căci nu este foarte mult de mers, astfel având timp de gândit. Săptămâna aceasta a fost uimitoare. Am petrecut timp împreună lucrând la proiect sau pur și simplu uitându-ne unul la celălalt. La școală ne salutam sau ne priveam înainte de începerea orelor, și mi-ai și zâmbit de câteva ori. Toate aceste lucruri mărunte mă făceau să mă îndrăgostesc și mai tare de tine. Iar acum că totul merge bine, inima mi s-a reparat. Nu mai doare, nu mai e împrăștiată pe jos în milioane de bucățele mici.

    Am avut chiar și o discuție cu mama despre tine. Mi-a zis că te place și că a observat sclipirea din ochii mei atunci când te privesc și că, uneori, și tu ai o astfel de sclipire. Am purtat o întreagă discuție pe tema "Îți place de el?" sau "Ești îndrăgostită de el?". Bineînțeles că m-am rușinat, însă nu i-am răspuns nicicum, nici pozitiv, nici negativ, dar cred că și-a dat seama cât de mult te plac.

    Nici nu mi-am dat seama când am ajuns, iar acum stau în fața ușii de după care se aude muzica. Deja a inceput petrecerea? Ridic mâna și apăs pe micul buton alb ce este situat pe peretele exterior. De afară, casa pare una modestă, cu un etaj și un gărduleț mic ce o împrejmuiește.

    Ușa se deschide, lăsându-mă să o văd pe Charlotte într-o rochie extrem de frumoasă, crem și strâmtă. Este machiată și coafată, iar acest lucru, plus muzica ce îmi sparge timpanele, îmi dă de înțeles că asta nu este o petrecere în pijamale obișnuită.

    Mâna sa mă trage înăuntru, în casa cu câțiva zeci de adolescenți. Nu sunt mulți, sunt câți trebuie.

    — Asta numești tu petrecere în pijamale? spun mai tare.