O zi poate schimba totul

Capitolul 2

- "Sunt conştientă că această căsătorie nu se va realiza din dragoste, ci pentru banii, obținuți din moştenire. Dar în momentul, în care această căsătorie va avea loc, vor trebui îndeplinite anumite condiții sau, mai bine spus, reguli. Avocatul meu, Chad Taylor, care îmi este şi prieten, va avea grijă ca aceste reguli să fie îndeplinite. În caz contrar căsătoria se anulează, iar moştenirea va rămâne la bancă, până strănepotul sau strănepoata mea va ajunge la vârsta majoratului. Acelaşi lucru se va întâmpla, în cazul în care această căsătorie nu va avea loc. Ştiu ce vă trece prin minte, cel puțin nepotului meu, care mă va crede nebună, rea şi crudă, dar Anthony, cu timpul vei înțelege."

- Ştia şi ea că nu e în îndeplinitatea facultăților mintale, bufni Anthony. Eu îmi simțeam gâtul uscat, nu mai aveam glas, dar nici nu ştiam ce să spun, era o situație stranie, unică şi nemaiîntâlnită.

- Voi continua, ne atrase domnul avocat atenția, dar eu mă simțeam amețită: " Aşadar, regulile sunt următoarele:
1. Căsătoria trebuie să aibă loc în maximum trei luni, din ziua, în care vi s-a citit testamentul.

2. Căsnicia voastră trebuie să țină minimum un an de zile. În cazul unui divorț mai repede de termenul stabilit, moştenirea să locuiască.

3. Cei doi soți sunt obligați să locuiască în casa, pe care le-am lăsat-o la dispoziție.

4. De asemenea, vor trebui să împartă aceeaşi cameră.

5. Anthony va trebui să lucreze la firma de arhitectură împreună cu soția lui, pentru a avea un venit.

6. Anthony poate să-şi urmeze, între timp şi în continuare, cariera de actor, dacă doreşte.

7. Doar Chad Taylor şi cei doi soți trebuie să ştie că această căsătorie este aranjată. Nimeni altcineva nu trebuie să afle, dacă asta se va întâmpla, înțelegerea cade."

- E o glumă? râse Anthony.

Eu încă priveam nedumerită hărtiile din mâinile avocatul. Eram într-un film? Sau Anthony îmi făcea o farsă, unde puteau fi camerele de filmat? În spatele cărțiilor sau în chiar într-una. Ştiu sună absurd să mă gândesc la asta, mai ales acum! Dar era o cale de a ieşi din coşmarul acesta!

- Nu, Anthony, e foarte serios! Încercă avocatul să lămurească situația.

"FOARTE SERIOS?"  Nu, nu, nu!

- Vrea să fiu un actor în propria-mi viață, ce naiba? Ăsta nu-i un film, se răsti Anthony.

Tonul vocii lui, mă făcu să tremur.

- Acestea sun regulile, spuse avocatul, privindu-ne pe amândoi. Nu sunt ale mele, eu fac doar ce mi s-a spus şi nu mi-e uşor. Îl vedeam cum se străduie să se scuze.

Acum scuzele nu îşi aveau rostul!

- Şi chiar crezi că eu o să i le accept? Am avut noi acelaşi sânge, dar n-am moştenit şi nebunia, replică Anthony. I-am aruncat o privire. I se citea pe față furia şi disprețul.

Trebuia să revin cu picioarele pe pământ, înghețasem din cauza şocului, trebuia să ies din acest joc murdar, nu aveam de ce să fiu implicată. Eu şi Anthony Edwards nu eram cea mai bună alegere. Am tras aer adânc în piept, m-am ridicat de pe scaun, aveam vaga impresie că sunt lipită de el, dar ca norocul nu eram.

- Trebuie să plec! M-am scuzat eu şi voiam să ies cât mai repede din această încăpere. Picioarele nu mă ascultau, se mişcau greu, blugii păreau capsați de mine, iar pantofii păreau nişte cuie imense, care-mi țineau picioarele. Dar vocea avocatului mă opri.