O zi poate schimba totul

Capitolul 36

Era atât de inocentă, cum s-a gândit bunica mea că Sofia ar putea fi soția mea din toate punctele de vedere. Are douăzeci de ani dar se comportă de cincisprezece. Eu am nevoie de o femeie adevărată, pasională, care să mă seducă şi să mă facă să mi-o doresc, pentru că de iubit, categoric nu aş putea să o iubesc!

M-am dezlipit de ea şi am început să râd.

- Cât de uşor cazi în plasă, chiar crezi că aş putea să te iubesc? Sofia, trezeşte-te! Noi suntem doar parteneri de afaceri, cel mult prieteni. Dar niciodată nu vom fi mai mult de atât, aşa că nu-ți face iluzii şi nu acționa ca o soție geloasă, că nu e cazul!

Avea lacrimi în ochi, regretam că trebuia să mă comport aşa cu ea, dar nu puteam să o las să mă iubească, mai erau 11 luni, până să-mi primesc banii. Iar suferința ei ar putea fi o piedică.

Îmi plăcea că se abținea cu greu să nu plângă în fața mea, avea o stăpânire de sine impresionantă în acest moment. Eu m-aş fi bătut, de aş fi fost în locul ei.

- Poți să pleci!

Mă privea, la naiba, era îndrăgostită de mine! Nu fă asta Sofia, nu-mi ierta comportamentul, urăşte-mă!

- Sofia! am ridicat eu tonul.

Şi-a şters ochii, deşi lacrimile nu apucară să se prelingă pe obrajii roşii.

- Bine, zise ea fără vlagă. Ce trebuie să fac ca acei oameni nevinovați să nu fie concediați?

- Să nu te îndrăgosteşti de mine!

- Eşti un fraier! Crezi că te iubesc? Te înşeli..nimeni nu te poate iubi! Toate te vor lăsa baltă, când îşi vor da seama ce fel de om eşti, un egoist, care ar fi în stare să calce pe oricine pe picioare pentru a obține nişte bani. Nici nu ți-a păsat de bunica ta şi de firma asta! Doar acum când sunt nişte bani la mijloc.

Respirația mi se acceleră, credeam că sunt stăpân pe situație, că o am la mână, că pot să o domin, să o şantajez, dar nu..ea era puternică, ştia să se apere.

- Eşti un laş! Nu eşti în stare să-ți câştigi banii de care ai nevoie. Mă întreb, oare ce s-ar fi întâmplat cu casa, firma şi banii, dacă bunica ta ți le-ar fi lăsat pe mână fără nicio regulă. Locuiai în mustang? Observ că e mai important decât nişte oameni, care lucrează pentru tine! În felul acesta o să se aleagă praful de firma aceasta!

Avea dreptate, eram un gunoi! Dar toate acestea le făceam cu un rost, dacă nu plăteam datoriile, oamenii lui Knife m-ar omorâ. Aveam două găşti pe urmele mele. Ce era să fac? Cum puteam să ies din astea? Doar aşa, era singura şansă.

- Vrei adevărul? S-ar putea să nu-ți placă! am țipat eu.

- Nu, nu vreau să ştiu nimic despre tine, nu-mi pasă! Pentru memoria doamnei Audrey, o să continui această farsă. Dar crede-mă mi-e greu să te suport!

Excelent, făcusem încă o persoană să mă urască, dar era mai bine aşa, după un an de zile încheiam colaborarea noastră şi era mai bine să nu sufere! Poate că am citit-o greşit, nu e îndrăgostită de mine, deşi după faptele ei aşa părea.

- Ce vrei în schimb să nu-i concediezi? îşi puse mâinile în piept, privindu-mă cu ură şi furie. Îşi schimbase comportamentul.

- De ce crezi că aş vrea ceva în schimb?

- Nu faci nimic pe gratis..

Nu era aşa, dar mai bine credea asta, decât să creadă că sunt bun, oricum nu eram şi nu aveam să fiu vreodată.