O zi poate schimba totul

Capitolul 10

ANTHONY

Eram în maşină, îmi simțeam buza umflată. Cum naiba voi mai obține rolul? Or să creadă că m-am apucat din nou de anturaje dubioase. Dean mă va ucide! De fapt aş putea spune că mi-am apărat iubita.

Nici nu vreau să-mi amintesc de nebună! Sălbatica!

- Auch! mă durea îngrozitor rana. Ce mână grea are tâmpitul ăla!

- La naiba! am lovit cu palma volanul.

Cum puii mei aveam să ies din chestia asta? Aveam nevoie de bani, de rol şi fără să o mai recunosc vreodată, aveam nevoie de nebună!

Dacă nu va veni cu mine la petrecere, nu voi primi rolul, iar mâine voi fi principala bârfă. Pe prima pagină a ziarelor va fi numele meu, iar lângă o poză de a mea, în care voi avea şi nişte coarne, dar nu de taur.

Nici nu vreau să mă gândesc!

- Sofia Evans ai să mi-o plăteşti! Ai promis că o să mă ajuți să obțin moştenirea, nu poți să dai înapoi.  Ce dracu! Am început să vorbesc şi singur, nebunia cred că e transmisibilă.

Eram prea cu nervi la pământ ca să mai gândesc! Dar trebuia să o fac.

Sofia era pionul care îmi lipsea, dar nu era chiar aşa de blândă cum mi-am imaginat, se vede că e prietenă cu Darla.

Darla! am zâmbit eu..Sunt genial!  Dar ştiam asta.

Aşa că am luat telefonul şi am sunat-o pe Darla. Nu cred că avea numărul meu, era nou, dar că l-ar fi avut nu ar fi răspuns.

- Nu închide!

- Ce vrei? mă întrebă ea, plină de venin.

- Şht! Gurița mică şi urechile mai mari. Ascultă-mă cu atenție, dacă vrei ca prietena ta să nu ştie ce fel de persoană eşti şi ce îi ascunzi, ai face bine să o aduci diseară la petrecere, cu forța dacă e nevoie.

- Ce e? Ți s-au înecat corăbiile? Sau nu a mai rezistat nici cinci minute lângă personalitatea ta grețoasă?

- Văd că ai limba cam ascuțiță, s-ar putea să-ți urmez exemplu!

Se făcu linişte. Îi provocam teama, iar asta era pe gustul meu. Darla, nu era decât o mâță fricoasă, pentru că eu aveam un As în mână şi ştiam să-l folosesc. Deşi nici mie nu-mi prea convenea să îl ştie Sofia.

- Bine. Te ajut, dar doar pentru că mă ameninți. Altfel aş duce-o pe Sofia cât mai departe de tine!

Am zâmbit.

- Stai liniştită, baby! Pe Sofia o voi ține mereu aproape!

Aşa şi era, moştenirea era în mâinile ei. Iar eu aveam nevoie de ea ca şi de apă. Altfel nu aveam să scap de datorii şi de probleme.

- Asta vom vedea!

- La 20:00, ai grijă să poarte ceva frumos, am de gând să o surprind.

- Mă îndoiesc de asta, dar va fi acolo!

- Aa..era să uit. Dacă vrei să-ți mulțumesc, ştii unde mă găseşti!

- Eşti un idiot!

Şi mi-a închis în nas. Darla, Darla..ai grijă doar să nu mă calci pe coadă.

SOPHIA

Am ajuns în fața casei mele, Ray nu scoase niciun cuvânt tot drumul, iar eu nu aveam curaj să spun ceva. Şi până la urmă ce puteam să-i mai spun? Nu eram convinsă că m-a crezut că totul e o minciună. Până la urmă era una, nu? Adică mă căsătoream cu Anthony, dar nu din dragoste. Of, Sofia, mereu faci câte o prostie!