O zi poate schimba totul

Capitolul 72

Nu-mi putea lua ochii de la ea, mă jucam cu pixul, rotindu-l. Sala de ședințe, era o încăpere mare, o masă de douăzeci de persoane pe mijloc, cu scaune în jurul ei, doi pereți erau realizați din ferestre, iar pe peretele alb era pusă o tablă, pe care se proiecta tema ședinței, în general.

Un reprezentant venise să ne facă o ofertă pentru construcția unor clădiri administrative, dar era pentru prima dată când nu am auzit un cuvânt dintr-o ședință, eram cu ochii ațintiți asupra Sofiei, iar toate amintirile noastre frumoase se plimbau cu ușurință prin capul meu, îmi imaginam cum ar fi arătat viața noastră ca și căsătoriți, dar nu aveam de gând să mă dau bătut, aveam intenția să o cuceresc și știam că nu-mi va fi deloc ușor, dar pentru Sofia merita orice efort.

Eu eram pe primul scaun din partea dreaptă a mesei, lângă mine era Henry, iar în fața noastră era Sofia, care lumina întreaga încăpere, zâmbea și era foarte atentă la ceea ce reprezentantul explica, ba chiar își lua notițe. Era harnică, mereu fusese așa, știam de la Henry despre munca ei la firmă și cât m-a stresat cu lucrarea ei de licență. Eu eram harnic, dar doar în  ceea ce mă interesa, iar cum de o perioadă m-am ocupat doar de firmă, am devenit mai responsabil. Deși dacă m-ar fi întrebat cineva acum câțiva ani, cum vă văd peste zece ani, de exemplu, aș fi spus că voi fi un actor renumit și internațional. Însă unele lucruri nu sunt potrivite pentru toată lumea, faima nu mă ajuta și nici nu aveam nevoie de ea, ci de un loc de muncă, în care să mă simt confortabil și de o familie.

- Domnule Edwards, ce părere aveți? reprezentantul mă întrebă.

- Ah..cred că ar fi mai bine ca doamna Edw..Evans să vă răspundă, e și firma ei, iar părerea ei contează mult. Știți că femeile sunt mai atente la detalii.

Sofia îmi zâmbi.

- Știi măcar despre ce e vorba? îmi șopti Henry, fără ca nimeni altcineva să ne audă.

- Nicio idee..am zâmbit eu și am fost atent la Sofia, care explica cu atât de multă poftă, îi plăcea ceea ce face.

- Eu sunt de acord, consider că e o investiție foarte multă, iar acest contract ne vor aduce foarte multe lucrării, iar de asta avem nevoie, să fim pe piață și să fim numărul unu. Pentru că noi ne ocupăm doar de proiectare, firma de construcții, pe care tot noi o plătim, cred că va fi de asemenea de acord chiar și cu construirea. Vă putem face un discount, dacă și colegii mei sunt de acord, dacă acceptați și partea de construcție.

- Chiar ne doream asta și cred că e potrivit să facem totul cu dumneavoastră, de la proiecție până poate chiar la amenajarea birourilor, în anumite construcții.

Frumoasa mea, cât de descurcăreață era, ar fi putut face toată munca, fără ca noi nici măcar să nu fim prezenți.

După şedință, Henry şi Sofia s-au retras în biroul ei, iar eu aveam timp să plănuiesc ceva incredibil.

***

SOFIA

Îmi plăcea designul biroului meu, avea un perete format din ferestre, care era chiar în spatele scaunului meu de birou, pe peretele din dreapta era un tablou uriaş, cu oraşul Boston. Pe peretele din stânga aveam nişte rafturi şi sertare, pe care erau aşezate dosare.

- Şi cum de te-ai întors?

- Hh, m-am aşezat eu pe scaun, Henry era deja aşezat pe unul din cele două scaune din fața mea. Sunt acasă în Boston.

- Aha, îmi zâmbi el. Şi la firmă..?

- Ştii că îmi plăcea să lucrez aici foarte mult, iar bunicii Audrey sigur i-ar fi plăcut să lucrez aici, cred că şi de aceea mi-a lăsat jumătate din firmă.