O zi poate schimba totul

Capitolul 33

- Nu înțeleg, am zis eu.

- De ce Anthony? Cum ai ajuns să te măriți cu el?

- Henry, eu îl iubesc pe Anthony, ştiu că m-am plâns că m-a rănit, dar atunci a fost doar un joc adolescentin.

- Sofia, te cunosc, nu am îndrăznit să o spun până acum, dar Anthony nu e bărbatul potrivit, ştii reputația lui cu femeile, chiar nu vreau să suferi.

- Ştiu, dar Anthony e şi prietenul tău..

- Tocmai Sofia, că îl cunosc şi nu l-am văzut să fie 100% implicat într-o relație.

- Şi de ce îmi spui toate astea acum şi nu m-ai avertizat atunci?

- M-a împiedicat Darla. Uite ştiu că Tony mi-e prieten, dar şi tu îmi eşti, nu vreau să te văd suferind.

- Anthony nu e perfect, dar nu mă face să sufăr, am mințit eu. Chiar mi-e bine, mă simt fericită. S-a schimbat, e un om mai bun acum!

- Mă bucur, chiar îmi doresc să fie aşa. Bun, la muncă atunci!

***

ANTHONY

Eram de o oră în firmă, erau atât de multe chestii de rezolvat, mai ales pe partea administrativă, tatăl meu renunțase şi se ocupa doar de schițe, de acasă, pentru a evita orice întâlnire cu mine.

Îmi plăcuse arhitectura de mic, terminasem liceu şi facultatea în domeniu, deşi în ultimul an de facultate am mers doar la examene, dar îmi realizasem singur lucrarea de licență, bunica mea mi-o verificase doar. Învățasem meseria de la bunicii şi părinții mei. De aceea, tatăl meu nu fusese de acord cu actoria, ce căuta un actor în firma de arhitectură? Da făcuse diferite cursuri de management şi contabilitate primară, doar de gura lor.

Nu aş putea niciodată să renunț la actorie pentru a-mi petrece timpul în biroul acesta, dar acum mă simțeam comfortabil, îmi amintea de bunica şi bunicul meu, care mă aduceau aici când era mic, dar atunci fusese doar o veche clădire.

Nu-mi doream să renovez biroul, arata foarte bine aşa. Era spațios, un perete din sticlă, un birou în fața lui, un scaun din piele cu spătar, de birou, iar în fața biroului două scaune tapițate.

Peretele din dreapta, era compus din ferestre din tavan până în podea, acoperite de jaluzele. Unde era şi intrarea în birou, între sticlă şi perete. Pe peretele din stânga era o bibliotecă, nişte rafturi şi nişte dulapuri cu sertare, toate acestea se întindeau şi pe peretele de vis-a-vis de birou.

Am ieşit din birou, iar pe dreapta, în spatele pretelui de vis-a-vis, despre care vorbeam, era biroul secretarei mele, acum. Era nepoata unei foste secretare din această firmă, o cunoşteam şi pe bunica ei.

- Hh..cum te cheamă? Ți-am uitat numele din nou.

- Sara, domnule.

- Bine, Sara. Te rog caută toate bilanțurile şi cheltuielile realizate până acum, astea cred că le găseşti la administrație, plus toate contractele de anul acesta.

- Bine, domnule. Mai doriți ceva?

Am privit-o lung, era dincolo de birou, în picioare. Era frumuşică, tinerică, dar prea frivolă după gustul meu. În plus o cunoşteam pe bunica ei, ştiam că provin dintr-un mediu modest.

- Nimic altceva, doar am nevoie de ele maximum într-o oră, i-am zâmbit eu.

- Bine, am fugit.

- Domnule Anthony, am auzit o voce în spatele meu, m-am întors.

- Henry, am dat noroc. Intră, l-am poftit în biroul meu. Care-i treaba?