O zi poate schimba totul

Capitolul 82

ANTHONY

- Eşti sigură? i-am şoptit eu.

- Foarte sigură!

- Ok. Mergem la mine să discutăm, după ce mâncăm. Ştii că până şi restaurantele au urechi!

- Da, a râs ea.

Ne-am comandat fiecare ceva de mâncat, iar apoi am luat-o încet spre apartamentul meu.

Ajunşi acasă la mine, am servit-o cu apă, pentru că nu aveam altceva în frigider, nici măcar mâncare.

Ne-am aşezat pe canapea, față în față, era momentul adevărului, mă bucuram că acceptase până la urmă să vorbim despre tot ceea ce se întâmplase între noi, trebuia să-mi ştie toate secretele şi tot ceea ce i-am ascuns.

- Deci? mă întrebă ea, privindu-mă nevinovată.

- Deci ce? am zis eu nedumerit.

- Cine începe?

- Nu contează..cred că eu, pentru că din cauza mea s-a ajuns atunci aşa.

Am văzut-o cum a tras adânc aer în piept, apoi s-a uitat la mine atentă. Îmi părea speriată, ca şi cum i-ar fi frică de tot ceea ce aveam să îi spun. Adevărul că şi mie îmi era, dar ca ea să nu mă ierte şi să ajungem din nou de unde am plecat. Nu voiam să o pierd, chiar dacă sunam egoist, eu o iubeam cum nu iubisem pe nimeni niciodată! Iar fără ea aş fi pierdut complet! Dar era un risc, pe care eram nevoit să mi-l asum, nu voiam să începem o nouă relație, urmărită de nişte umbre ale trecutului. Voiam să ştie totul despre mine şi eu despre ea, să ne acceptăm aşa cum suntem.

- O să încep cu începutul, i-am zâmbit eu, emoțiile mă cuprinse. Mi-am făcut curaj şi am continuat. Nu am să caut scuze pentru tot ceea ce am făcut şi nici nu voi spune că îmi pare rău pentru că altfel nu aş fi văzut cât de importantă eşti pentru mine şi cât de mult te iubesc.

I-am cuprins mâna cu mâinile mele, ținând-o strâns. Ea îmi zâmbi şi îmi plasă un sărut pe obraz.

- Când tot jocul acesta a început, eram sceptic, nu am vrut să intru în el, mai ales să mă căsătoresc cu tine, însă am acceptat, deoarece aveam doar o țintă, să obțin acei bani indiferent prin ce metodă. Pentru că aveam două datorii de plătit şi nu aveam nici măcar o locuință, nici bani, doar Mustangul, pe care nu voiam să-l vând pentru că era tot ce mi-a mai rămas de la bunica Audrey.

- Nu am ştiu de ce era atât de importantă maşina pentru tine. Dar ai reuşit să obții banii, de ce ai vândut-o? De ce nu ai recuperat-o?

- De ce? Pentru că bunica mea mi-a dat ceva mult mai frumos şi de preț, căsătoria cu tine! i-am sărutat mâna.

- Anthony, avea lacrimi în ochi. Te iubesc!

- Şi eu, frumoasa mea! i-am sărutat buzele.

Nu-mi părea rău că m-am căsătorit cu ea şi nici că am divorțat, pentru că aşa avem ocazia să ne cunoaştem şi să ne formăm o relație frumoasă, fără secrete.

- Eu..aveam o relație, dar nu una reală, pentru că era bazată doar pe sex.

Expresia feței ei era serioasă, acest subiect o deranja, dar trebuia să-l discutăm.

- Eram oarecum şi prieteni, am continuat eu. V. a fost o femeie importantă în viața mea. Sofia expiră şi îşi luase mâna dintre ale mele.

- Nu ştiu dacă pot să ascult asta..

- Sofia, te iubesc aşa cum nu am iubit pe nimeni şi eşti cea mai specială femeie din viața mea. Nu trebuie să fii geloasă, pentru că eu am ochi doar pentru tine, iar în mintea şi sufletul meu eşti doar tu.