O zi poate schimba totul

Capitolul 18

SOFIA

- Dă-mi prosopul! am țipat ca o descreierată! Eram goală, îmi acoperisem cu mâinile zonele intime. Eram în stare de şoc, nu mă puteam mişca.

- Vrei să mă intorc să-ți dau prosopul? mă întrebă nemernicul printre râsete.

- Nu! Să nu îndrăzneşti!

Asta îmi mai lipsea, după ce sunt atât de furioasă pe el, să-i mai accept şi râsetele!

- Ok. Dar nu pot să ți-l dau cu spatele!

- Nu mai râde ca prostul! Mi-l iau singură. Dar..îmi venea să plâng de nervi, dar închide ochii să nu cumva să te întorci că...

- Gata! mă întrerupse el, să terminăm cu amenințările, vrei? Nu mă uit! Chiar nu am ce să văd la tine, nu e nimic nou! îmi zise el pe un ton ironic.

- Ha ha! M-am întins după prosop cu mâna care îmi acoperisem bustul şi l-am luat repede.

Mă săturasem deja de el! Era un idiot şi îşi bătea joc de mine de fiecare dată când avea ocazia. Îmi venea să-l strâng de gât!

- Eşti decentă? Pot să mă întorc?

- Nu! am țipat eu, mi-am luat repede o rochiță din şifonier, şi lenjerie.

- Mai repede că mă grăbesc!

Pe lângă că el îmi făcuse asta, acum se grăbea? Acum nu îmi mai era milă de el că primsese o mamă de bătaie, era bine meritată.

Mi-am înfăşurat părul ud într-un prosop.

- Tu mereu dai buzna? Nu ştii să bați la uşă?

- Ba da, dar cum ție îți place să dai buzna, de ce să nu o fac şi eu? se întoarse spre mine, îmi trase din ochi.

Nu am mai văzut în viața mea o persoană mai enervantă ca el!

- Ştii unde sunt cheile?

- La mine în geantă! Mi-am căutat cu privire geanta, era pe noptieră, am luat cheile şi i le-am aruncat, dar idiotul le-a prins. Speram să-l lovească, să-i mai fac o zgârietură.

- Mersi, iubito! râse el.

Mă enerva la culme când făcea asta.

Se îndreptă spre uşă, rămase acolo când l-am strigat.

- Ce ți-a spus tata?

- Ah, nimic important. Stai liniştită, nu scapi nemăritată.

- Eşti foarte comic azi, mă bucur că ai dormit bine!

Mă privea fix, cu un zâmbet pervers. M-am uitat să văd dacă îmi era rochia transparentă, însă nu era, chiar era verde închis şi destul de grosuță. Aveam ceva pe față?

- La ce naiba te holbezi?

- Mi te imaginam goală!

Ah!!! Am luat perna şi i-am trântit una, dar uşii, pentru că el ieşise deja şi închise uşa după el.

Începeam să mă gândesc la cum voi supraviețui cu el în aceeaşi casă? Intrasem în încurcătura asta şi nu ştiam ce naiba caut aici! Tatăl meu nu mă va crede că sunt dornică de măritişi, cu nimeni altul decât ratatul de Anthony! Îmi era extrem de greu să mint, iar pe el îmi era cel mai greu să o fac.

Dar!! Învățasem ceva prețios de la actorul ratat, cum să mint, să disimulez. Ceea ce nu pare chiar aşa de greu, la prima vedere, te poți adapta.

Trebuia să-mi revin! Nu mai gândeam clar, luasem decizii pripite. Nu îmi stătea în caracter să fac astfel de gesturi, dar efectul Anthony mă făcu să nu gândesc limpede, asta era categoric!