O zi poate schimba totul

Capitolul 31

Îşi strecură mâinile reci sub tricoul meu, atingându-mi spatele, apoi cu mâna dreaptă îmi desfăcu părul, lăsându-l să se lipească de uşă. Buzele lui îmi savurară gâtul. Ah, ce bine era! Simțeam că mă pierd cu firea, mă lăsasem îmblânzită, deşi nu trebuia să o fac, dar nu aveam puterea să-l opresc. Mă ridică, iar eu de teamă, mi-am încolăcit picoarele după el şi mâinile după gâtul lui. Îşi înfise o mână în părul meu ținându-mă aproape, îi simțeam respirația caldă, pe gâtul meu, îmi dădea fiori. Mă plimbă aşa până în dreptul canapelei, apoi mă trânti pe ea, spulberând visul. Eram înfocată, la naiba, îl voiam acum şi aici! Îşi desfăcu cureaua şi o scoase de tot, apoi o aruncă pe podea. Mai tras într-un colț al canapelei, iar el se apropie spre mine, dezvelindu-şi dinți într-un zâmbet ironic, răceala din ochii lui mă cuprinse, începusem să tremur.

- O să te învăț ce înseamnă un bărbat adevărat, Sofia! Să fiu sigur că nu ai să uiți! se apropie de mine, aşezându-se deasupra mea.

O, nu! Îmi aduceam aminte de acea noapte, pe care îmi dorisem să o uit! Era la fel de rece ca atunci, nu simțeam niciun fior al dragostei venind din partea lui. Tremuram din toți porii, îmi era teamă de el! Teamă să nu mă rănească din nou! O făcea pentru un joc murdar!

I-am întâlnit privirea, eram cu lacrimi în ochi, nu ştiu dacă asta l-a făcut să se oprească sau faptul că tremuram de frică.

ANTHONY

La naiba! Ce faci Anthony?

M-am ridicat şi mi-am luat curea de pe podea, iar apoi mi-am aşezat-o.

Nu puteam să-i cer iertare, voiam să o învăț o lecție, dar nu m-am gândit că o voi speria şi mai tare.

Ea nu zicea nimic, mă privea cu lacrimi în ochi, mă făcea să mă simt un gunoi, chiar dacă nu se întâmplase nimic între noi.

- Asta înseamnă să fii bărbat adevărat să faci orice femeie să te dorească! am încercat să schimb starea de tăcere, părând amuzat de situație, dar ea nu schiță nici măcar un zâmbet.

Soneria uşii ne salvă, am alergat să deschid uşa.

- Hei, frate! Deranjez? se uită Dean, cu un zâmbet şiret, la şlițul meu desfăcut.

- Ah, nu. L-am închis eu repede, intră!

- Iubito, Dean e aici! am strigat-o eu, pentru a o anunța să se comporte ca atare.

Ea se ridică şi se întoarse spre noi, înfocată, părul dezordonat, am observat agrafa de păr pe podea.

- Bună, Dean! spuse ea aproape şoptind. Cum mai eşti? Soția? Copiii?

- Bine, mulțumesc! Am venit să văd ce faceți şi să-l iau pe Anthony la muncă, dar dacă mai aveți treabă pot să aştept.

- Nu, răspunse ea. Mergeți liniştiți! încercă să zâmbească, dar foarte fals.

Mă simțeam stânjenit. Ce naiba mă apucase? Niciodată nu tratasem aşa o femeie fără voința ei, dar ea nu s-a opus. În plus chiar nu ştiu de ce am reacționat aşa! De ce îmi fierbea sângele în vene de fiecare dată când mă jignea!

- Dean, vorbesc o secundă cu Sofia şi vin, i-am făcut semn să plece.

- În regulă. O zi bună, Sofia! Dacă ai nevoie de ceva, să îmi spui!

- Ia auzi, faci avansuri soției mele? Dacă are nevoie de ceva sunt aici, nu sunt invizibil! m-am răstit eu. Trebuia să par gelos în fața lui Dean, ca să mă creadă că eu o iubesc pe Sofia şi ea pe mine.

- Bine! Te aştept afară! O zi bună, Sofia!

- Şi ție, Dean! Te mai aşteptăm pe la noi!

Dean ieşi din casă, iar Sofia as grăbi să urce scările spre dormitor.