O zi poate schimba totul

Capitolul 8

Pornisem cu Darla, spre maşina lui Anthony.

- Ce gentilom, stă în maşină. Putea să-ți deschidă portiera.

Deci deja începea. Va găsi un defect în orice va face Anthony, dar nu-mi păsa, voiam să-l placă doar pentru că trebuia să ne iasă planul, dar şi dacă nu o făcea, tot era necesar să mă căsătoresc cu Anthony.

- Darla, am oprit-o eu, te rog, mi-ai promis că vei fi cuminte.

- Cu el, dar nu şi cu tine. Deja îmi ceri prea multe, nu crezi?

Am ridicat mâinile în semn că nu-mi pasă, nu aveam de gând să mă mai cert cu nebuna.

Am intrat în maşină, eu în față, în dreapta lui Anthony, iar Darla în spatele meu.

- Hello! ne salută Anthony, tot un zâmbet.

- Bună, i-am zâmbit şi eu. Apoi eram preocupată să-mi pun centura.

- Bună, zise Darla, fără chef.

- Darla, de când nu te-am văzut. Ah, îmi amintesc, am observat că o privea în oglinda retrovizoare, erai cu...făcu o mică pauză, Henry, nu?

- Da! Darla avea un ton dur. Era nervoasă, puteam să-mi dau seama de asta doar auzindu-i glasul. Era categoric că nu-l înghițea prea bine pe Tony.

- El unde e? întrebă Anthony.

- La muncă, nu ştiu dacă tu ştii, dar alții mai şi muncesc nu o ard prin baruri toată ziulica.

Ok. Începuse conflictul! Ştiam că se va ajunge la asta.

- Aşa e, ar trebui să te apuci de muncă, cred că ți-a ajuns cu călătoriile!

Anthony părea extrem de calm, nu se enervase deloc pe Darla, ştia ce replică să-i dea de fiecare dată.

- De ce nu pornim? l-am privit fix pe Anthony, voiam să-i dau de înțeles că era cazul să schimbăm subiectul şi să plecăm.

- Păi, în primul rând nu m-ai pupat când ai venit.

Poftim? Voia să-l pup? Nu ştie că noi doi nu suntem chiar un cuplu, de fapt, chiar deloc.

- De parcă ai merita, şopti Darla, dar în aşa fel încât să o auzim şu noi. Dar Tony nu o băgă în seamă.

- Ce pupat? îl priveam nedumerită.

- Deci? Nu mă pupi?

L-am privit furioasă, era incredibil cât de pervers putea să fie, apoi l-am pupat repede pe buze.

- Mulțumim? am întrebat eu.

- Hmm, nu prea. Se apropie de mine şi-mi prinse fața în mâinile lui şi mă sărută exact cum o făcuse ieri.

Cât de bine săruta Tony! Eram cuprinsă în mrejele lui.

- Serios? am auzit glasul Darlei. Care nu era mulțumită de imaginea oferită de noi, ca un cuplu fericit.

- Ah, se desprinse el din sărut, apoi o privi pe Darla. Erai şi tu aici? Scuză-mă, dar când sunt în preajma Sofiei, mă pierd, se uita la mine. Cât de bun actor putea să fie! Îmi venea să-l cred. Apoi continuă. Mai ales dacă o privesc, spuse el, aproape sorbindu-mă din priviri.

- Sunt convinsă! răspunse sec Darla.

- Acum putem pleca! am zis eu.

- Nu, nu voiam ca Darla să se simtă în plus, l-am chemat şi pe Nick, dacă Henry lucrează.

- O idee bună! Nu am ştiu că vine şi fratele meu. Mă bucuram să petrec mai mult timp cu Nicky, mai ales că i-am dus lipsa.

- M-am gândit că îți va plăcea ideea, iubita mea.