O zi poate schimba totul

Capitolul 20

Am ajuns în cafenea, am observat-o pe Darla, stând la o masă din colț. Era obosită, deşi le avea cu trezitul devreme. Avea părul lăsat pe spate, cu mici onduleuri la vârfurile roz, purta o pereche de jeanşi skinny, bleumarin şi o bluză mai lărguță coral, era încălțată cu o pereche se botine din piele, maro.

Machiajul nu îi era strident, se pare că nu avusese timp să se machieze foarte tare. Eu aveam doar genele cu rimel şi un gloss transparent pe buze.

M-am apropiat spre ea şi mi-a zâmbit!

- Heii, am îmbrățişat-o!

- Ai întârziat, tu? îmi aruncă o privire înțepătoare. Dintre noi două ea era cea întârziată.

- Da, am fost puțin reținută, am zâmbit fals aşezându-mă pe scaunul din fața ei.

- Tony? ridică sprâncenele.

- Nu, părinții lui au luat micul dejun cu ai mei.

- Interesant..au început să plănuiască nunta?

- Nu, asta ține doar de mine şi Anthony, oricum sunt vecini..Să vorbim despre altceva

- Despre ce, Sofia? Nu-mi vine să cred că nu mi-ai spus că idiotul te-a cerut! Încercă ea să pară entuziasmată, deşi ştiam că nu era, chiar deloc.

- Pentru că ştiam că nu-ți va plăcea ideea. Darla, îmi doresc ca tu şi Anthony să vă puteți înțelege, pentru mine.

- Nu te stresa, Sofi. Eu mă bucur pentru tine, deşi vreau să îți spun înainte că nu sunt de acord, că în cazul în care o să am dreptate, nu vreau să mă simt vinovată că nu ți-am spus.

- Bine, am râs eu. Apreciez. Spune-mi ai fost la Henry aseară?

- Da, am dormit la el.

- Ahh.. ştii tot timpul m-am gândit că tu te vei căsători înaintea mea, având în vedere că tu şi Henry sunteți de atâta timp împreună.

- Nu mă încântă ideea căsătoriei ştii prea bine. Eu şi Henry suntem bine aşa deocamdată.

- Eşti ok? I-am zărit privirea pierdută, ceva se întâmpla cu ea. Eşti palidă, te simți bine?

- Da sunt bine. Stai liniştită, sunt foarte bine. Deci ne apucăm de organizarea nunții?

Da. Dar nu puteam fără Anthony, până la urmă erau banii lui.

- Da. Însă trebuie discut cu Anthony detaliile, nu pot să decid singură.

- Cum vrei să fie rochia? Bănuiesc că te-am gândit..

Sincer? Nu probasem niciodată o rochie, iar acum nu eram prea încântată că va trebui să port una, dar nu va fi nunta mea, adică va fi a mea, dar era una aranjată. În care mirele şi mireasă nu se iubeau şi totul avea să se ruineze.

- Am visat de mică rochia, în stil prințesă, dar sunt sigură că asta îmi doresc.

- O să fii cea mai frumoasă mireasă o să am grijă să fie aşa! Deşi Anthony nu te merită şi sper să-şi dea seama de asta, pentru a te valora mai mult.

- Darla, se comportă frumos cu mine. Sunt convinsă că s-a schimbat.

- Te cred, dar..mi-a spus-o pe un ton îngrijorător.

Simțeam că vrea să-mi spună ceva, dar nu avea curajul. Probabil că voia să mă facă să-l urăsc pe Anthony, aşa cum o făcusem până acum. Să nu-l iert pentru tot ceea ce îmi făcuse. Dar era prea târziu..nu puteam da înapoi, pentru că nimic nu m-ar fi îndepărtat de el, pentru că eu şi Anthony eram legați printr-o promisiune şi de o moştenire, nu de dragoste sau respect.