O zi poate schimba totul

Capitolul 25

Era o dimineață însorită de iunie, o zi de duminică, incredibil de importantă pentru toți cei din jurul meu, mai puțin pentru mine, atât că eram mai aproape de bani, de azi într-un an de zile, aveam să primesc întreaga moștenire. Azi primeam doar o parte, dar reușeam cu acești bani să-i țin departe pe acei nemernici. Era singura cale.

Nu știu cum acceptasem să dorm în fosta casa a bunicii mele, unde părinții mei locuiesc acum, de aproape o lună. Dar cu siguranță nu voi uita acea seară, în care Sofia îmi luă apărarea și avusese curajul să-mi înfrunte tatăl, care recunoscuse că greșise și el, dar tot nu va fi de acord cu căsătoria asta, așa că o avertiză pe Sofia că alături de mine nu va avea o viață ușoară. Dacă ar știi că de fapt Sofia, se angajase doar să mă ajute pe mine, nu pentru că m-ar iubi.

M-am ridicat din pat și am pășit spre fereastră, prin care puteam să văd casa Sofiei. Camera mea, rămase așa cum mi-o aranjase bunica mea, vopsită în albastru pal, cu un pat uriaș așezat în fața ferestrei, cu o saltea cu apă, un dressing pe partea dreaptă a camerei și un birou pe partea stângă, deasupra căruia erau niște rafturi cu cărți. Pe peretele din fața patului era un loc gol, televizorul și playstation-ul cumpărate de mine din primul salariu, lipseau cu desăvârșire, îmi aminteam perfect cum le vândusem pentru a face rost de bani, cât de fraier putusem să fiu. Credeam că toate acelea mă vor ajuta să fiu în rând cu lumea, cu cei faimoși, dar de fapt mă coborâse de pe treptele urcate, cu muncă și efort. Și ajunsesem din nou să joc roluri nesemnificative și să mă reapuc de alcool, iar apoi cu ajutorul cu Dean și din nou a unui joc murdar, dar de data aceasta o căsătorie, ajunsesem să obțin un rol principal într-un serial bine plătit.

Ce agitație trebuie să fie prin casă, doar azi era ziua nunții. Mă simțeam ciudat, oarecum, nu-mi venea să cred că fac pasul acesta, dar îmi aminteam că nu contează cu cine, important e că sunt cu un pas mai aproape de a-mi plăti datoriile și să o iau de la zero. Îi trimisesem o invitație și lui V., eram extrem de curios dacă avea să vină. Deși îmi era greu să o recunosc, îmi era dor de partidele de sex cu ea, fiecare atingere a ei mă făcea să mă simt bărbat. În ultima lună îmi petrecusem timpul cu câteva tipe, dar nu se comparau în pat cu V. Ea era..V., cea care mă învățase jocul iubirii.

O bătaie în ușa camerei mele, care era pe peretele gol, chiar în colț cu peretele unde se afla biroul, mă făcu să mă trezesc din visele mele erotice cu V. , m-am întors și am văzut-o pe mama, de fapt, doar capul, că era ascunsă după ușă. Bine că eram decent, aveam un maieu alb și o pereche de pantaloni de pijama, gri. De aceea nu îmi plăcea să stau cu cineva în casă, nu puteam să stau liniștit și să fac ce vreau, depindeam de ceilalți.

- Te-ai trezit? mă întrebă cu un zâmbet larg.

- Da..

- Ai emoții, scumpule? Putem vorbi, dacă vrei..

- Sunt bine, am zâmbit eu.

- Pot să intru?

- Ești aproape în cameră, am râs eu, intră.

- Dragul meu, nu îmi vine să cred că azi te căsătorești, Sofia e o fată norocoasă că ai pus ochii pe ea, știu că tu iubești cu tot sufletul.

- Ah, mamă. Da, așa e..

Pfuu, de abia așteptam ca tot circul acesta să se termine, nu mai suportam aceste minciuni, trebuia să mă prefac încontinuu super îndrăgostit să-mi exprim sentimentele, dar nici măcar nu prea știam cum să o fac, pentru că eu nu eram îndrăgostit.

- Pregătește-te, mai e puțin și trebuie să ajungi primul la cununie.

- Mă îmbrac, atât trebuie să fac. Cei de la revistă au ajuns?