O zi poate schimba totul

Capitolul 51

- Te ascult, am zis eu într-un final, pentru că se cam lăsase liniștea. Trebuia să par puțin mai dură cu el, până la urmă încă mai eram supărată pe el, îmi promisese că va veni la festivitate și nu o făcuse, mă dezamăgise profund, iar apoi răpirea.

- Sofia, aș vrea să te întorci acasă, spuse el repede.

- De ce? Nu am niciun motiv pentru care să mă întorc acolo!

Oricum aveam de gând să mă întorc, dar eram curioasă cum avea să mă convingă.

L-am văzut cum trage adânc aer în piept și apoi a continuat să vorbească.

- Sofia, eu..trebuie să-ți spun adevărul. Nu mai pot să te mai mint..

- Ce adevăr? l-am întrebat eu curioasă.

- Până să ajung acolo, aș vrea să-mi cer scuze. Toate acestea s-au întâmplat din cauza mea, iar eu îi voi plăti tatălui tău acea recompensă. Nu pot să las lucrurile așa, nu mă simt bine să o fac.

- Anthony, eu nu pot să mai stau cu tine în aceeași casă, m-am săturat!

Asta era un adevăr crunt, dar cu cât stăteam cu el mai mult în aceeași casă, sentimentele mele pentru el creșteau, iar el privea prin mine. Nu însemnam nimic pentru el.

- Taci și ascultă-mă, îmi luă mâinile între ale lui. Sofia, eu te iubesc!

Ce? Am auzit bine? La naiba, visez! Trezește-te Sofia!

- Mi-am dat seama că am ajuns să mă îndrăgostesc de tine, dar m-am mințit singur. Dacă vrei putem divorța și recăsători, ca să vezi că de fapt acea moștenire nu mai înseamnă nimic, te vreau doar pe tine.

Obrajii îmi ardeau, nu-mi venea să cred, aveam nevoie ca cineva să mă ciupească, nu avea cum să fie real. Oare mă drogaseră acei oameni și avea un efect întârziat, nu puteam să-mi explic ce se întâmpla.

- Îți bați joc de mine? am zis eu realizând că tot jocul acesta, ar putea fi o farsă. Dar el deveni serios, ba chiar aveam impresia că avea lacrimi în ochi.

- Nu, cum aș putea Sofia? Ești tot ce am mai de preț, îmi puse palma pe obrazul meu stâng, susținându-l.

Inima îmi bătea cu putere, cred că avea să iasă din piept, respirația mi se tăiase. Nu mai aveam nici aer, el se apropie și mai tare de mine, am vrut să șoptesc ceva, dar cuvintele nu-mi ieșeau, nu aveam glas. Buzele lui erau moi în contact cu ale mele, îmi invadase gura cu limba lui puternică, și-o undui în jurul limbii mele. Era un sărut dulce, romantic, pasional, era diferit de toate săruturile, care existară între noi. Mâna lui încă îmi susținea obrazul, iar cealaltă îmi cuprinse mijlocul. Fluturii din stomacul meu erau pregătiți să-și ia zborul, dând din aripi cu rapiditate. Corpul lui se lipi de al meu, îi simțeam căldura corpului, iar mirosul lui îmi invadă nările. Cu siguranță era un vis, dar din care nu voiam să mă trezesc prea curând. Îmi apucă fața, blând cu ambele mâini, îmi sărută nasul, obrajii și fruntea, iar din nou buzele, dar de data aceasta un sărut scurt plantat pe buzele mele.

- Frumoasa mea, șopti el. Te rog iartă-mă, nu mai pot să stau departe de tine. Întoarce-te acasă, acum totul va fi diferit, vom fi împreună cu adevărat, asta...făcu el o pauză, privindu-mă fix în ochi, dacă vei accepta.

- Ești real? am reușit eu să șoptesc, deși simțeam că nu am voce.

- Da, râse el, mai real decât ai crede. Nu cred că tu nu simți la fel, Sofia, mi-ai demonstrat asta prin acest sărut.

- Anthony, am nevoie să mă gândesc, sincer m-ai luat pe nepregătite și în plus, nu mă așteptam la asta.

- Eu nu mai vreau să mai stau departe de tine, înțelegi? Dar dacă tu vrei timp, ți-l voi oferi..