O zi poate schimba totul

Capitolul 27

SOPHIA

Cum am intrat în chestia asta? Respiră, Sofia. Priveam dincolo de Anthony, care stătea speriat în fața mea. Nu pot, nu pot să mă căsătoresc cu el. De ce să fiu îmi fac singură rău? Eu și cu el nu ne potriveam în aceeași ecuație. Cum o să renunț la el mai târziu când acum nu pot să o fac? De ce m-am îndrăgostit de tine, idiotule! Nu mai pot să lupt cu mine, în preajma ta, Anthony! Cum voi rezista un an de zile, fără să-ți spun ce simt?

- Sofia, domnul așteaptă un răspuns, totul e în regulă?

Respiră, respiră..uf. Lasă emoții, ai promis că îl vei ajuta, acum nu poți să dai cu piciorul la toate.

M-am întors cu fața spre caracterul oficial al stării civile și i-am spus.

- Da, accept să mă căsătoresc cu Anthony.

L-am văzut pe Anthony respirând ușurat și mă bufni râsul, chiar l-am speriat. Deși nu asta îmi fusese intenția. Ci m-am panicat. Știam că tot acest tărăboi îmi va face rău și că mă va face să regret că am ales să joc acest rol.

- Vă declar soț și soție, puteți săruta mireasa.

Anthony se apropie de mine și îmi dădu voalul la o parte, cu o mișcare lentă a mâinii. Sărutul lui era rece, de data aceasta, simțeam evitarea din partea lui, asta pentru că amu îmi păsa, voiam să mă sărute cu pasiune, ca pe dragostea vieții lui, dar Anthony juca un rol și îl juca al naibii de perfect. Pentru că toată lumea ne-a crezut.

După miile de „Felicitări" și „Casă de piatră", simțeam că mă sufoc și trecuse doar o oră, de când eram oficial soția lui Anthony. În sfârșit m-am așezat la masă, îmi era atât de foame, de sete și de la tocurile astea, care s-ar putea numi zgârie-nori, mă dureau îngrozitor picioarele.

- Ești bine? mă întrebă Anthony.

- Da. Aș vrea să pot să mă descalț..

- Nu, nici vorbă! Trebuie să stai pe tocuri, soția mea poartă tocuri!

- Nu m-ai întrebat asta când m-ai luat..i-am zâmbit ironic.

Dean se apropie de noi.

- Sunteți gata? ne întrebă el.

-Gata? m-am uitat mirată la el.

- Da.

- Pentru ce?

- Pentru dansul mirilor, ne zâmbi el.

- Dansul ce? Ce dans? am aruncat o privire furioasă lui Anthony, aproape că-mi venea să-i bag pe gât tocurile.

- Iubito, dansul nostru, încercă el să-mi arate că știu despre ce vorbește, dar nu aveam habar. Noroc că era Dean acolo, că altfel Anthony nu mai scăpa din mâinile mele, mai ales după ce zi am avut.

- Dean, aș putea vorbi puțin cu soțul meu? am părut eu drăguță, dar aveam simțeam cum căldura furiei îmi cuprinde obrajii.

- Ok. Dar în 10 minute veți fi chemați pe ringul de dans. Toată lumea așteaptă acest moment.

După ce Dean plecă, l-am tras de sacou pe Anthony spre mine.

- Ești nebun sau te prefaci?

- Depinde de situație, râse el.

- Nu mi se pare amuzant, idiotule! Ce dans?

Îmi luă mâna de pe sacoul lui și și-l aranjă.

- Un dans, ne vom mișca de pe un picior pe celălalt.

- Ah, serios? l-am întrebat ironică. Pe bune? Nu am știut! Ești tâmpit? Eu nu știu să dansez..