Capitolul 32

10.9K 559 73
                                    

Am făcut ochii mari şi am încremenit, mă simțeam vinovată, dar nu aveam de ce.

- Bună seara, spuse Jorge foarte degajat.

- Pentru mine nu pare foarte bună!

- Anthony, m-am bâlbâit eu, nu e ceea ce pare, Jorge a venit..

- Ajunge! Jorge cred că ar fi cazul să te retragi, zise Anthony furios.

- Uite, s-a luat curentul şi Sofiei îi era frică aşa că..

- L-am chemat eu! am zis eu hotărâtă. Ce naiba mă apucase?

Jorge se întoarse spre mine, privindu-mă nedumerit.

- Jorge ne auzim, rămâne stabilit ceea ce am vorbit, în regulă?

- Ok. Noapte bună! ieşi el, făra să mai zică nimic.

Anthony încuie uşa, iar eu m-am grăbit spre scări, pentru a mă retrage în dormitor.

- Nu atât de repede! Pe canapea acum, trebuie să vorbim!

- Noi? Ce am avea de vorbit? am rămas pe prima treaptă, cu mâinile în piept.

- Sofia, te joci cu focul!

- Eu?

- Ce a fost toată chestia? se postă el în fața mea. Părea deranjat şi foarte furios. Oare era gelos? Nu cred, asta era doar în mintea mea.

- Care chestie?

Îşi strânse pumnii şi lovi cu unul balustrada din lemn, a scării.

- Sofia, nu juca jocul acesta cu mine! S-ar putea să te arzi!

- Nu înțeleg care e problema ta!

- Ce naiba nu înțelegi? țipă el. Vin acasă şi te găsesc cu...idiotul ăla, înconjurați de lumânări şi cu câte un pahar de vin în mâini, iar tu îmbrăcată aşa sumar..

Mă bufni râsul, era simpatic, mi-ar fi plăcut să fie gelos.

- Îmbrăcată sumar?

- Da!

- Într-o pereche de pantaloni scurți şi un tricou? m-am uitat la el neînțelegând ce doreşte.

- Da! Îți place tipul acesta?

Jorge? De ce nu..

- Da! am părut eu hotărâtă. Ce eu nu am voie să mă îndrăgostesc de nimeni? Şi eu am dreptul să ies cu cine vreau sau nu?

- Ba da, zise el, aproape şoptind. Dar dacă e doar e pus să ne verifice relația, dacă spune la ziar că ..Stai! I-ai spus adevărul? mă întrebă exasperat.

- Nu! Ai înebunit? Oricum eu am încredere în Jorge, iar dacă se va întâmpla ceva între mine şi el..o să vedem atunci!

- Sofia! Tot ce vreau e să ..nu ne dăm de gol, chiar am nevoie de acei bani, dacă ai încredere în ăla, atunci poți să te mai întâlneşti cu el.

- Nu-mi amintesc să-ți fi cerut voie!

ANTHONY

Era al naibii de încăpățânată, îi cunoşteam familia, dar nu semăna cu fratele ei deloc, iar părinții ei păreau oameni cu capul pe umeri şi lăsau de la ei. Mai ales, că tatăl ei a lăsat-o să se căsătorească cu mine, în ciuda faptului că îmi ştia trecutul.

- Sofia, nu e vorba de voie. Ci pur şi simplu ca amici şi ca soț şi soție, trebuie să fim de acord unul cu celălalt.

- Dar ce tu m-ai întrebat pe mine dacă vreau să mergi la tipa aia? Ai ținut cont de părerea mea ieri când ai dormit la ea toată noaptea!

O zi poate schimba totulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum