O zi poate schimba totul

Capitolul 48

SOFIA

Era luni dimineața, Anthony nu dormise acasă, nu trimisese niciun mesaj măcar să-mi spună dacă e bine, probabil lucra, de fapt asta îmi spusese, dar simțeam că e altceva, mă mințea. Am sunat-o pe Darla să vină după mine acasă, nu aveam mașină și nici permis, iar până la autobus era un drum lung. Mi-am luat lucrarea de pe masa din bucătărie, unde o lăsasem ieri după ce am citit-o în întregime, apoi schițele le-am rulat. Eram pregătită, aveam emoții, speram să trec cu bine și peste asta, chiar dacă o făceam singură. Mi-am adus aminte de Ray, când eram împreună îmi promisese că va fi lângă mine în ziua aceasta, că mă va susține, chiar dacă ar avea un meci, ar renunța la tot pentru mine. Atunci mă făcu să mă simt importantă, eram oarecum, pentru el. Însă acum voiam să fiu importantă pentru Anthony, dar nu eram. Festivitatea era de dimineață, iar apoi predarea lucrării. Tatăl și mama mea m-au sunat să-mi spună că vor fi în primul rând, să mă susțină, Darla mi-a zis că vine cu Henry, Nicholas de asemenea va fi acolo.

Claxonul mașinii Darlei se auzi, așa că am ieșit afară și am urcat pe bancheta din spate, Henry era la volan, iar ea în dreapta. Ei doi îmi plăceau, erau un cuplu frumos, se iubeau, iar orice problemă ar fi avut, nu o împărtășeau, păreau mereu cuplu perfect și eu cred că sunt așa.

Când am ajuns în sala festivă, am îmbrăcat roba și toca. După ce am pășit cu emoție în sală alături de colegi mei și decanul ne-a strigat pe fiecare în parte, dându-ne diploma de absolvire, am privit în sală, părinții mei erau acolo, Darla și Henry, Nicholas, chiar și părinții lui Anthony, dar el nu, nu era acolo, îmi promisese că va fi aici, dar nu s-a ținut de cuvânt. Inevitabil am simțit cum ochii îmi sunt înlăcrimați, mă durea că nu e acolo pentru mine, iar când numele meu a fost strigat de decan, am avut nevoie de multă putere să pășesc și să par fericită.

Am ieşit din sala, mi-am văzut familia şi prietenii aşteptându-mă, dar nici urmă de Anthony. M-am îndreptat spre ei cu un zâmbet fals, încercând să-mi ascund durerea. Mă bucuram să ei sunt aici, dar Anthony îmi promisese. Cum puteam să mai am încredere în el?

- Sofia!

M-am întors repede, cu speranța că persoana care mă striga era Anthony, dar nu.

- Jorge, ce cauți aici?

- Puteam să lipsesc de la cea mai importantă zi? Apăru în fața mea cu un buchet mare de trandafiri. Am ajuns mai târziu şi nu am mai intrat în sală.

- Mulțumesc! îmi întinse el florile. Sunt superbe! Chiar nu trebuia să te deranjezi.

- Sofia, nu vorbi prostii! Meriți mult mai mult! În plus, m-am gândit că o să îl fac pe Anthony gelos, aşa cum vorbisem. Apropo unde e?

- Asta aş vrea să ştiu şi eu..Nu a venit.

- V-ați certat?

- Nu..Doar lucrează.

- Poate va ajunge..

- Nu cred, Jorge. Dar e ok. Mulțumesc că ai venit!

- Nu trebuie să-mi mulțumeşti..sunt aici pentru tine!

***

ANTHONY

Speram ca festivitatea să nu se fi terminat şi să ajung acolo. Dormisem la V., iar dimineață a ajuns devreme şi ne-am luat cu altceva şi am uitat complet de Sofia şi de faptul că îi promisesem că voi fi la festivitate. Asta până când Henry mi-a trimis mesaj dacă îi organizăm o petrecere de festivitate.

Am intrat până la o florărie pentru a-i cumpăra un buchet de flori, nici nu ştiam ce flori îi plac, aşa că am luat nişte tradafiri, cu aceia nu aveam cum să dau greş. Am parcat şi am alergat spre sală, dar în calea mea i-am întâlnit pe Darla şi Henry.