O zi poate schimba totul

Capitolul 77

ANTHONY

- Frate, mă asculți?

- Da, Nicky. Sunt ochii și urechi, am mai luat o gură din cafeaua de pe birou.

- Serios, cu tine ce e?

- Nimic, sunt doar obosit.

După ce am condus-o pe Darla acasă, toată noaptea nu am putut să dorm, gândul îmi stătea doar la Sofia și la cum să o cuceresc. De dimineață nu am fost să o aduc la muncă, nu voiam nici să fiu prea insistent, Darla m-a sfătuit să las mai moale și să o las pe ea să vină spre mine, dar dacă nu o va face? Cum să las lucrurile să meargă de la sine, uneori mai trebuie ajutate.

- Lasă-mă să ghicesc, Sofia?

- Ce mi se citește pe față? am zis ironic.

- Da scrie mare Sofia pe ea, spuse el amuzat.

- Văd că și tu ai moștenit simțul umorului..

- Bro, ajută-mă să mă împac cu Darla.

- Crede-mă că și eu am problemele mele, pe mine cine mă împacă cu Sofia?

- EU!

- Nu, prefer să o fac singur, crede-mă. Vorbește cu Darla și spune-i ce simți, iar ea îți va spune dacă acel sărut a fost doar un impuls sau ceva mai mult. Ce face Kyle?

- Bine, e atât de frumos, sunt mândru că sunt tatăl lui. E o senzație ciudată să știi că ai contribuit la aducerea unui copil pe lume și e al tău, seamănă cu tine. De abia aștept să-mi spună tată, să-l duc în parc, să mergem cu bicicletele și să facem diferite activități împreună.

Vorbele lui Nick, m-a pus pe gânduri, îmi doream și eu să simt astfel de lucruri, să îmi formez o familie, dar nu mă prea gândeam la asta, până acum.

- Mă bucur și chiar mi-ar plăcea ca tu și Darla să fiți fericiți, dar și Jorge mi-e prieten și nu vreau să intervin, înțelege-mă!

- Știu, scuze că ți-am cerut să o faci, știu că-ți este greu. Sofia e în birou?

- Nu am văzut-o azi, cred că da.

- Merg să văd, îți trimit și portofoliul cu decorurile interioare, se ridică și se îndreptă spre ușă.

- Nick, te rog să nu-i spui nimic Sofiei, adică nu vreau să creadă că te-am pus să spui ceva. Aseară mi-a părut rău că am pus-o pe Darla să afle ceva, nu vreau intermediari, e mai bine să ne rezolvăm singuri probleme.

- Ok, nu spun nimic! Spor la muncă! ieși el din birou.

- Mersi, și ție..am șoptit eu.

Să las lucrurile să meargă de la sine, așa voi face.

Era trecut de ora prânzului și nici nu ieșisem din birou, avusesem câteva acte de organizat, pentru că de când a venit Sofia în firmă, mi-am cam lăsat munca de-o parte. Eram cam aerian.

- Domnule, au venit doi reprezentați de la o firmă de construcții, mi-au spus că îi aşteptați.

- Sara, tu nu ai uşă?

- Am bătut domnule.

La naiba. Nu auzisem.

- Am uitat că trebuiau să vină, invită-i înăuntru.

După şedința cu cei de la firma de construcții, care a ținut mai bine de o oră, ei s-au retras şi eu am încercat să-mi revin. Priveam aglomerația oraşului de pe fereastră.

Ce face dragostea din noi! Până acum nu trebuia să aştept foarte mult ca o femeie să-mi cadă în plasă sau să o conving de anumite lucruri. Dar cu Sofia era o altă treabă, nu doream să îmi cadă în plasă şi nici nu voiam să obțin ceva de la ea. Voiam doar să mă iubească aşa cum eu o făceam şi să fim împreună ca un cuplu, ba chiar să ne recăsătorim, dar de data asta serios.