O zi poate schimba totul

Capitolul 81

SOFIA

Îl iubeam și voiam să știe asta.

- Vrei să rămân?

- Da..te rog!

- Sofi, nu vreau să ne grăbim..se apropie de mine și mă luă în brațe. Își lipi buzele de fruntea mea.

- Nu îți decât să rămâi cu mine în seara aceasta, dacă vrei poți dormi pe canapea..am râs eu, amintindu-mi de vremurile în care chiar dormea pe canapea.

- Nu îți place să stai singură, nu-i așa?

Îmi ghicise gândurile, nu îmi plăcuse niciodată să rămân peste noapte singură într-o casă sau într-un apartament străin, deși se presupunea că era casa mea. Ne și certasem pe tema aceasta, când el își mai pierdea nopțile pe nu știu unde, de fapt acum știam. Dar am lăsat trecutul în urmă, asta nu m-ai conta, acum contam noi, relația noastră.

- Hm, da. Așa e! Am câteva zile de când stau singură și sincer m-am simțit cam incomodă.

- Iubita mea..

- Iubita? am ridicat din sprâncene. Sunt..iubita ta? Adică noi doi..

- Păi nu ai acceptat să ieşi cu mine?

- Ba da..

- Sau vrei să fiu mai clar? îmi zâmbi el. Vrei să formăm un cuplu? îmi sărută buzele.

- Tu ce crezi?

- Eu ştiu ce îmi doresc!

- Ne dorim acelaşi lucru!

- Frumoasa mea! mă sărută pe buze.

Anthony acceptă să urce şi să doarmă la mine, oricum mâine nu era zi de muncă, fiind sâmbătă. Ajunşi în apartament, l-am servit cu nişte suc, pentru că refuzase alcoolul, îi ajunsese paharele cu şampanie de la petrecere. Ne-am aşezat amândoi pe canapea, era oarecum straniu să fie aici pe canapea cu mine, invitat de mine să rămână, când altă dată l-aş fi scos cu forța. Însă nu-mi era teamă de ce s-ar întâmpla, ci de ce nu.

M-am întrebat de atâtea ori acum trei ani, ce naiba putea să-mi placă la el? Era doar un actor ratat şi fustangiu, iar pe lângă toatea astea un alcoolic şi un drogat. Cam asta era reclama, pe care o avusese Anthony. Fusese primul bărbat din viața mea, dar nu aşa cum mi-am imaginat. Însă acum, privindu-l dincolo de frumusețea lui exterioară, ştiam că sufletul lui este şi mai frumos. Nu era aşa cum am crezut că e, probabil avea nevoie de un impuls să redevină ci a fost, aşa cum îmi spusese şi bunica Audrey, că Anthony are nevoie să se regăsească pe sine, aşa cum e de fapt pe interior. Iar schimbarea aceasta o vedeam la el, dar şi o simțeam.

Îl sorbeam din priviri, pentru că îl iubeam din tot sufletul! Încă simțeam gustul buzelor lui, iar inima îmi bătea cu putere doar gândindu-mă la el, dar acum că îl aveam lângă mine. Aşa mă simțeam ca şi cum aş fi în stare să fac orice pentru el. Şi aşa era, stăteam aici cu el, deşi nu aveam încredere deplină, am decis să îmi ascult inima. Anthony, nu mai eşti deloc acel actor ratat, dimpotrivă eşti un om inteligent, frumos, iubitor, patron al unei firme de arhitectură şi responsabil.

- Ce e? mă întrebă el, jucându-se cu un fir de păr de al meu.

- Nimic, am zâmbit eu.

- Mă priveşti aşa..

- Aşa cum?

- Nu ştiu, aş vrea să aflu ce îți trece prin minte!

- Ehh, am tuşit eu, înecându-mă cu propria salivă, aveam o mie de gânduri și mai ales că-mi trecu prin minte prima noastră noapte de „dragoste".