O zi poate schimba totul

Capitolul 40

Nu puteam să mă mișc din strâmtoarea lui, însă în momentul în care buzele lui îmi atinseră gâtul, i-am tras un genunchi în bărbăția lui. Iar el căzu în fața mea, am alergat repede, iar fără să vreau am scos un țipăt.

- Nenorocito! strigă el.

L-am zărit pe Anthony intrând împreună cu toți ceilalți, eram pe cealaltă partea a bucătăriei, tremuram de frică. Încă simțeam atingerile scârboase ale producătorului, am început să plâng.

- Ce naiba se întâmplă aici? întrebă Anthony nedumerit!

- Toby ce-ai pățit? zise regizorul.

- Nebuna asta m-a lovit!

Anthony mă privi şi veni la mine.

- Ce s-a întâmplat, Sofia?

- Crede-mă, am suspinat eu, nu am vrut să îți stric planurile, am făcut o pauză, deoarece din cauza plânsului nu putea nici să vorbesc.

- Sofia, nu mai plânge spune-mi ce s-a întâmplat?

- S-a dat la mine, m-a atins..nu am vrut să fiu nepoliticoasă, dar a întrecut măsura când a pus mâna pe mine şi m-a sărutat, aşa că l-am lovit.

- Îl omor!

Anthony se întoarse val-vârtej şi îl hăți pe Toby, pe care îl ridică şi îl trânti de perete.

- Ce i-ai făcut soției mele? Anthony avea o privire furioasă şi chiar îl credeam pe moment că îl va omorî.

- Anthony dă-i drumul! strigă Dean. Nu merită! Calmează-te..

- Te omor, ai înțeles! Ai pus mâna pe soția mea, mă! Îl hăți şi mai tare. În casa mea? Cât de nenorocit poți să fii!

- Ea a vrut..

Am făcut ochii mari, nu-mi venea să cred, ştiam că aşa se va întâmpla. Pe mine, nimeni nu mă va crede.

Nu mă putea opri din plâns şi nici nu puteam să fac vreun pas. Mi-am şters lacrimile, dar nu puteam să țin pasul cu ele.

- Ce a vrut să i-o tragi în bucătăria noastră? Vrei să te pui cu cineva? Pune-te cu mine, dacă eşti bărbat!

- Nu mă simt atrasat de tine! a început nenorocitul să râdă.

Îl împinse şi mai tare în perete.

- O să regreți ceea ce ai făcut!

Tonul lui era grav, nu-l văzusem niciodată atât de furios, soția regizorului şi Valery erau lângă mine, cerându-mi să mă calmez. M-am dus spre Anthony, deşi nu am idee de unde am avut curajul necesar de a mă porni din loc, dar am făcut-o. L-am prins de braț, evitând să privesc în ochii nesuferitului.

- Anthony, lasă-l, nu merită!

- Nu, merită! Ar trebui să te fac una cu pământul! Ai înțeles?

Anthony nu-şi putea stăpâni furia, avea mâinile încleştate de cămaşa producătorului. Niciodată nimeni nu îmi luase apărare în felul acesta, în afară de Nicholas, fratele meu.

- Anthony, l-am tras şi mai tare de mână. Te rog, să ne calmăm.

El îmi aruncă o privire. Apoi îi dădu drumul, îşi puse mâinile în cap.

- Toby, cred că mai bine ai pleca, nu e deloc etic ceea ce ai făcut, spuse regizorul.

- Ehh..să continuăm distracția, poate facem ceva în grup!

Anthony vru din nou să-l înhațe, dar eu şi Dean, îl oprisem.

- Ok! Greşeala mea, am crezut că nu-ți iubeşti soția şi ai fi dispus să o împarți aşa de distracție.