O zi poate schimba totul

Capitolul 28

M-am trezi cu o durere de spate, îngrozitoare. Nici nu știu cum dormisem pe canapeaua aceea, dar cred că era de preferabil să dormi pe podea, cu siguranță era mai confortabilă. M-am uitat în jur, nu se vedea nicio mișcare, idiotul sigur dormea în patul lui mare și comod, nu ca mine. La naiba, trebuia să trec prin dormitor pentru a ajunge la baie, dar chiar nu aveam chef să-i văd fața.

Dar mi-am făcut curaj și am deschis ușa încet, nu voiam să-l trezesc. Ce naiba! Era așa întuneric, trase draperiile, am deschis și mai tare ușa.

- Nu știi să bați! am văzut o umbră sărind în fața mea.

- Aaaa! am țipat eu, m-am speriat, mi-am așezat mâna pe piept, inima îmi bătea tare. Fraiere!

- Tot eu sunt fraier când de fapt tu intri fără să ceri voie în camera mea..se uită serios la mine, dar colțul buzelor i se arcui într-un zâmbet.

- M-ai speriat! Te furișezi prin spatele ușii, cum ai vrea să reacționez!

Începu să-mi râdă în față.

- Râzi ca deșteptul! Nu mi se pare deloc amuzant, în plus nu am de ce să-mi cer voie, până la urmă asta este și camera mea, mi-am așezat eu mâinile în șolduri.

- Camera ta? Parcă mi-ai cedat-o mie, adică eu am dormit aici, voiam să fie a noastră, dar tu..

- Ești imposibil! Lasă-mă să trec!

Însă el se apropie și mai tare spre mine, blocând intrarea.

- Țț, nu, nu..

- Vreau doar să merg la toaletă, stai liniștit nu îți invadez teritoriul.

- Mă tem că nu se poate, se linguși el.

- Adică?

- Știi, ca să treci prin această cameră trebuie să dai ceva la schimb, încercă el să pară serios.

- La schimb? m-am încruntat la el.

- Da..exact așa cum ai auzit, mi-a zâmbit.

Îmi venea să-i șterg zâmbetul acela tâmpit de pe față. Ah! Mă scotea din minți, nu-l mai suportam. Ce avea de gând?

- Te dai la o parte?

- Doar dacă mă săruți așa cum ai făcut-o și la nuntă..ridică el din sprâncene.

Am..am ce? Crezuse că uitase de sărut, nu pomenise nimic despre asta până acum, aș fi gândit că credea că am făcut-o pentru a ne vedea lumea, dar adevărul era că o făcusem pentru că nu am știut să mă controlez.

ANTHONY

Ai, Sofia, te îndrăgostești de cine nu trebuie, nu face asta, că suferința ta îmi va aduce și mie de pierdut, mai ales ce e și mai important, banii.

- Vrei să-mi spui de ce m-ai sărutat? am întrebat-o eu direct.

- Păi, eu, se bâlbâi ea.

La nunta noastră, când m-a sărutat am simțit ceva diferit în sărutul ei, pe lângă faptul că ea luase inițiativa, am simțit că o face cu drag, ca și cum ar avea sentimente pentru mine. Iar atunci mi-am dat seama că e posibil ca Sofia să se îndrăgostească de mine, dar asta mi-ar încurca toate planurile. Acum vedeam privirea ei rușinată, se îndrăgostea de mine, iar eu nu o puteam lăsa să facă asta, așa că o voi pune la punct.

- Stai liniștită, știu că ai făcut-o pentru că ne vedea lumea și voiai să faci totul să pară real, chiar ai făcut o treabă bună!

- Da, zâmbi ea, oarecum forțat, așa e. Asta am încercat să fac, se scuză.