O zi poate schimba totul

Capitolul 55

ANTHONY

Îmi impuneam repetat, acelaşi gând, să o fac să sufere atât de mult cât m-a făcut şi pe mine să sufăr. I-am sărutat gâtul, obrajii, brațele..şi apoi m-am oprit. Sofia plângea şi mă ruga să-i dau drumul şi să nu fac asta.

Anthony! La naiba, sunt un bădăran! Ce fac? Vreau să o fac femeia mea cu forța? Conştiința începu să-mi vorbească, nu face asta! Opreşte-te! Ai să regreți!

I-am dat drumul şi m-am lăsat pe spate cu mâinile pe față. Sofia se ridică, alergă în baie şi încuie uşa după ea.

Nu trebuia să las alcoolul să îmi conducă sentimentele şi furia. Regretam..m-am ridicat de pe pat şi m-am apropiat de uşa de la baie.

- Sofia, te rog, ieşi, am spus eu foarte calm.

- Pleacă!

- Sofia! mi-am lipit fruntea de uşă, te rog ieşi!

- Nu, pleacă! Eşti un nesimțit! Ce nu ți-a ajut cât ți-a dat tipa aia azi-noapte? Am crezut în tine, zise ea printre lacrimi

- Sofia, promit că nu îți fac nimic! Doar vreau să vorbim, să clarificăm situația!

- Nu am ce să vorbesc cu tine! Eşti un mare idiot! Ai vrut să profiți de mine, te-ai comportat mai rău ca prima dată.

Prima dată? Despre ce vorbea?

- Sofia, deschide naibii uşa asta! am lovit eu cu pumnul în uşă.

- Nu! Pleacă! Nu am încredere în tine! Te urăsc!!

Am rămas pe loc, am lovit uşor uşa cu capul, mă înfuriase şi mă răni al naibii de tare vorbele ei. Era clar că îşi bătuse joc de mine, mă ura? Înseamnă că nu m-a iubit, pentru că eu aş vrea să o urăsc, dar nu pot, pentru că o iubesc atât de mult. Că aş dărâma această uşă doar să ajung la ea şi să-i spun că o iubesc şi să îmi cer iertare. Dar nu merită!

- Să ştii că sentimentul este reciproc! Şi eu te urăsc! am spus eu furios. Ba mai mult, m-am prefăcut în tot acest timp pentru a te ține alături de mine, ca să obțin moştenirea. Altfel crede-mă că niciun bărbat întreg la minte nu ar sta nici cinci minute sub acelaşi acoperiş cu tine!

Nu se auzi nimic, decât felul îm care, cred eu, îşi înghițea lacrimile.

Dar nu am putut să mă abțin şi am continuat.

- Şi să nu crezi că tu nu eşti la fel de vinovată ca mine, ştiu totul! Eşti o uşuratică! Nu te-am iubit nici măcar o secundă, m-am prefăcut aşa cum ai făcut-o şi tu!

- Du-te naibii! strigă ea din baie, lovind uşa, zgomotul mă îndepărtă de uşă.

Mi-am luat geamantanul şi am aşezat în fugă câteva haine, am ieşit nervos din casă fără să mai scos vreun cuvânt. M-am urcat în maşină, după ce am pus geamantanul în portbagaj, mai privind o dată casa! Ceva îmi spunea să nu plec, pentru că voi face o greşeală, dar nu puteam rămâne pentru că eu asta o credeam o greşeală.

Am pornit la drum, trebuia să stau departe de ea o perioadă, pentru a-mi limpezi gândurile. Nu-mi înțelegeam sentimentele, nu ştiam ce decizie să iau, totul era atât de confuz în mintea mea.

Aveam nevoie să fiu singur, cel puțin un timp. Nu ştiam unde să merg, aşa că m-am gândit să nu plec foarte departe de oraş, aşa că m-am cazat în primul orăşel la ieşire din Boston.

***

SOFIA

Nu mai aveam lacrimi, plânsesem întruna de când Anthony plecă, nu am ieşit nici din baie. M-a mințit, mi-a trădat încredere, m-a făcut să sufăr din nou. Merita să-l urăsc din tot sufletul, dar nu eram capabilă, pentru că îl iubeam din toți răunchii. Iar acum plecase, mă părăsise, mă lasase singură în casa noastră. Nu puteam rămâne aici, pentru că fiecare părticică din această casă îmi amintea de el, parfumul lui era încă prezent. Nu aveam forța necesară de a locui în continuare aici. Dar nu puteam să merg acasă, toți m-ar fi întrebat ce am pățit, iar mama sigur ar încerca să-şi bage nasul şi tocmai de asta nu aveam nevoie. Iar Nicholas şi tata vor fi foarte nervoşi pe Anthony. Riscam să creez o bătălie între ei, nu-mi doream asta. Voiam doar să stau departe de Anthony şi de tot stresul.