O zi poate schimba totul

Capitolul 44

- Bună seara, am greşit adresa când v-am sunat, pentru mine era comanda, i-am zis eu tipului cu pizza.

- Sunteți sigur? mă întrebă el, nedumerit.

- Normal! Credeți că aş plăti două pizza dacă nu ar fi ale mele?

- Aveți dreptate, îmi întinse cele două cutii, iar eu le-am plătit şi m-am grăbit spre casă, nu voiam să fiu văzut.

Am aşezat cutiile pe blatul din bucătărie şi am sunat la aceeaşi firmă de pizza pentru a-mi pune în aplicare planul B.

- Bună seara, aş dori să comand două pizza picante cu extra chilli şi sosul să fie iute.

Acum urma să aştept ca Sofia să vină acasă, tot fuguța, că seara ei nu a ieşit cum trebuie şi în plus îi va fi foarte foame.

Eram în balcon când cei de la pizza şi-au făcut apariția, din fericire nu era acelaşi tip, care mă servise pe mine. L-am văzut pe Jorge ieşind să preia comanda, habar nu aveau ce îi aşteaptă. Mă bufnea râsul doar gândindu-mă la asta.

***

SOFIA

- A venit pizza! se apropie de mine, Jorge, ținând în mână două cartoane cu pizza.

- Hhm..miami!

- Merg să aduc nişte farfurii, aşeză el cele două pizza pe măsuța din față.

- Te ajut?

- Mă descurc!

Deja eram la al treilea pahar de vin, sincer băusem mai mult de supărare şi pentru că am vrut să fiu alături de Jorge, care îmi povestise despre el şi Tara, iar eu îi spusesem despre mine şi Anthony, dar fără să-i spun adevărul. Mă simțeam puțin cam amețită, nu trebuia să beau atât, dar gândul la Anthony mă împingea să fac asta.

- Am găsit, se întoarse el cu două farfurii, două tacâmuri şi nişte şervețele.

- Super, îmi este foame!

Am luat o felie din cutia de pizza, desfăcută de Jorge. Am început să mestec prima bucățică de pizza, am simțit cum limba şi toată gura îmi lua foc, nu mai putea să respir, am luat repede un şervețel de pe măsuță şi am scuipat bucățica de pizza.

- Iute! Iute! am băut tot conținutul paharului de vin, era singurul lichid la îndemână. Acelaşi gest îl repetă şi Jorge.

- Ce naiba! Ahh..nu am comandat pizza picantă, cred că au greşit comanda.

- Cred şi eu, chiar nu mai îmi simt gura! m-am plâns eu.

Încă îmi ardea toată gura, Jorge a alergat spre bucătărie, l-am urmat, am băut amândoi apă de la robinet.

- Îmi cer scuze, Sofia, nu mă aşteptam să ne aducă pizza extrem de picantă. Eşti bine?

- E în regulă, nu ai avut de unde să ştii că vor fi atât de neatenți. Sunt aproximativ bine, încă simt că papilele mele gustative sunt înflăcărate.

- Simt şi eu această senzație..

- În plus, am râs eu, cred că m-am amețit, îmi este foarte cald, am băut tot paharul cu vin dintr-o înghițitură, din cauza iuțelii.

- Cred că suntem amândoi puțin amețiți, dar stai calmă, nu fac rău la băutură.

Am râs zgomotos, era amuzant cum încercam să potolim iuțeala din gura noastră, cu apă. Dar parcă era mai rău!

- Ştii, cred că apa nu a fost o idee bună..

- La mine parcă s-a mai liniştit!

***