O zi poate schimba totul

Capitolul 61

- Ce faci aici? am întrebat eu, iar Darla se desprinse din brațele mele și păși în casă.

- Te-am ascultat! se răsti ea la mine.

- Nu înțeleg.

- I-am spus adevărul lui Henry, se aruncă ea pe canapea și începu să-și continue plânsul. Din cauza ta! Tu mi-ai spus s-o fac, iar acum l-am pierdut!

- Cum se face că eu sunt vinovat pentru tot ce se întâmplă în jurul meu? Acum am ajuns să fiu vinovat că te-ai culcat cu amândoi și ești nedumerită?

- Am greșit că am venit aici, sunt o tâmpită, se ridică furioasă și se îndreptă spre ușă, dar am prins-o de mână.

- Stai, Darla! Iartă-mă, sunt cu nervii la pământ..hai, așează-te, i-am zâmbit eu.

- Oricum nu am unde să merg..își șterse ea lacrimile, ne-am așezat amândoi pe canapeaua din sufragerie.

- Nu mai plânge, îi faci rău..copilului.

- Cred că ești ultima persoană de pe întreaga planetă, pe care aș fi vrut să o las să mă vadă plângând..

- Nu sunt chiar atât de rău...am râs eu.

- Mi-e dor de prietena mea, deși mă simt atât de vinovată că am mințit-o atât de mult timp..

- Cred că asta ne leagă pe amândoi, am mințit-o pe cea mai dragă persoană pentru noi din lumea aceasta, Sofia..

- Știi că nu-mi vine să cred ce îmi aud urechile, tu chiar să o iubești pe Sofia..

- Nu-mi pasă dacă mă crede cineva, cel mai important e să o facă ea. Pentru mine Sofia e dorința mea de a mă schimba, de a fi bărbatul perfect doar pentru ea, pentru nimeni altcineva, pentru că nu îmi mai pasă de nicio altă femeie.

- V.? mă întrebă ea, ridicându-și sprâncenele.

- V. e istorie.., am iubit-o într-un stil mai ciudat, dar poate pentru că nu mă ținea legat de ea și nu a putut să fie doar a mea, dar nu am iubit-o cu adevărat, încât și azi să persiste acea iubire.

- Uau, sigur nu e o replică dintr-un film?

- Ba da, din filmul meu, care sper să revină pe calea cea bună și să aibă un happy-end.

- Nu se știe nimic de Sofi?

- Nu, dar am o speranță, mă agăț de ea de fiecare dată, trebuie să o găsesc!

- O vei găsi, sunt sigură..mă bătu ea pe umăr.

- Dar spune-mi tu, ce s-a întâmplat? Ți-a făcut Henry ceva?

- Nu, nu e genul, doar că poți să realizezi cum a reacționat, mi-a spus că nici nu se poate uita la mine..

- Voi împreună ați ales să vă despărțiți, nu? Și fiecare să facă o pauză..

- Da, dar el mi-a zis că nu își imagina că aș putea să fac asta cu Nicholas..și pe deasupra să mai rămân însărcinată, el nu vrea acest copil..a început din nou să plângă.

- A spus-o la nervi, e mai bine că i-ai zis adevărul, măcar ai fost sinceră acum când v-ați împăcat.

- L-am pierdut, Anthony, definitiv acum..pentru o prostie.

- Toți facem greșeli, pentru că uneori nu știm pe cine avem lângă noi, până nu-i pierdem, dar bucură-te că poți să-l recucerești, te poate ierta!

- Henry? Ceea ce nu iartă Henry, e infidelitatea și știam asta. Am crezut că nu îl mai iubesc.., pentru că totul deja era din obișnuință, nimic nou, iar cu Nicholas a fost altfel.., dar nu am reușit să-l iubesc., deși am crezut că o fac.