O zi poate schimba totul

Capitolul 43

Henry mă conduse acasă, nu am scos niciun cuvânt pe drum, nu eram supărată, doar deranjată de atitudinea lui Anthony. Iar el observă că nu sunt în apele mele şi mă lăsă în pace. Dacă nu eram într-o dispoziție proastă, i-aş fi făcut o cafea, mai ales pentru că a fost amabil şi a venit atâția km doar pentru a mă conduce acasă.

Eram de jumătate de oră acasă, iar Anthony nu apăru. L-am sunat pe Jorge, spunându-i că întâlnirea noastră rămâne stabilită pentru seara aceasta.

Am făcut un duş, apoi mi-am uscat părul şi mi l-am prins într-un coc lejer la spate. Mi-am luat o rochie neagră, mulată pe corp, cu fermoar în spate. Era simplă, dar foarte sexy. Am încălțat pantofii negri, cu toc înalt, nu mergeam foarte departe, în vecini!

Am ales să-mi fac un machiaj mai extravagant, de fapt, ceea ce mă învățase Darla, un smokey eyes, un ruj roşu, puțină pudră.

Mi-am pus nişte cerceii roşii rotunzi, formați dintr-o pietricică mai mare, iar din acest set aveam şi o brățară, cu acelaşi model.

Pregătindu-mă, mai trecu aproape o oră şi nici urmă de Anthony. Aveam să-i las un bilet, în caz că avea să uite unde merg. Mi-am dat cu parfum, eram pregătită să ies şi arătam chiar foarte bine.

Am auzit zgomotul făcut de maşina lui Anthony, se pare că în sfârşit ajunse. Am coborât scările încet, iar el ajunse în capătul scărilor şi auzind sunetul tocurilor, mă privi intens şi oarecum şocat, cam asta am citit pe fața lui. Ținea cheile de la maşină în mână şi părea blocat, din cauza apariției mele. Oare îi plăcea cum arat? I-am atras atenția?

- Mergem undeva? mă întrebă el, serios.

- Rectific, merg undeva şi anume să mă vad cu Jorge. Bine că ai venit, schița te aşteaptă! am râs eu, şi am trecut pe lângă el întrepându-mă spre bucătărie, iar el mă urmă.

- Țț, aşa nu ieşi din casă! aproape că scoase un țipăt.

- De ce? am întrebat eu în timp ce am scos sticla cu apă din frigider şi mi-am turnat în pahar.

- Pentru că soția mea nu poate să iasă îmbrăcată în..se bâlbâi el, apoi mă scană, în halul acesta!

- Hmm, am luat o înghițitură de apă din pahar. Ce e neînregulă cu ținuta mea?

- Nu e potrivită! Nu mergi la nuntă, ci în vecini.

- Aşa şi? am zis eu nevinovată, aşezând sticla cu apă în frigider.

- Şi..nu poți să ieşi aşa! Eşti prea..vulgară!

Mă bufni râsul, aproape că m-am înecat cu apă.

- Vulgară? Scuză-mă, dar mie nu mi se pare că sunt vulgară!

- Rochia asta..în primul rând îți este mică! Te strânge..ți se văd toate formele, prea bine. Iar pantofii sunt pentru un eveniment special, nu pentru a fi purtați pe covoarele şi podeaua ăluia.

- Nu înțeleg care e problema ta!!

- Cum nu înțelegi? Nu-mi place cum te-ai îmbrăcat! Crede-mă mă pricep la femei, iar ținuta asta nu te avantajează! Nu vreau să se spună despre tine că eşti prost îmbrăcată. Mai bine te-ai schimba..

- Nici vorbă! M-am îmbrăcat special pentru Jorge.

Dacă reuşeam să îl enervez mergând aşa îmbrăcată, cu siguranță voi rămâne în această ținută.

- Special? ridică el dintr-o sprânceană.

- Da, am mers eu în sufragerie, mi-am căutat oglinda în geantă şi mi-am refăcut rujul. El se aşeză pe canapea şi mă privea neclintit.