O zi poate schimba totul

Capitolul 9

Ştiam că nu-i va trece prin minte vreo clipă că aveam să îi pregătesc o surpriză, pentru a o învăța să nu-şi mai bage nasul în treburile altora. E doar copilă curioasă şi naivă. Cât de greu putea să fie? Nici nu ştie ce o aşteaptă. Curiozitatea ei mă enerva la culme, mai ales, penttu că nu-mi place să dau explicații nimănui pentru tot ceea ce fac şi cu atât mai puțin ei, care pentru mine nu înseamnă nimic.

Am răspuns la mesajul primit, dar fiind atent şi la privirea Sofiei, care se abținea cu greu să nu şi-o ațintească asupra mea.

"Voi fi acolo."

- Putem pleca? mă întrebă Sofia, fără chef.

- Da, i-am zâmbit eu. Planul pe care mi-l făcusem, îmi dădea deja satisfacție doar gândindu-mă la el. Dimineața aceasta fusese superbă. Darla stătea în fața mea ca o mâță îmblânzită, ceea ce îmi plăcea. Iar Sofia, era pe cale să fie pusă cu botul pe labe, să ştie că nimeni nu se poate juca cu Anthony Edwards.

Darla o luase pe jos spre firma de arhitectură, sub pretextul că-i va face o vizită lui Henry, dar ştiam că nu acolo va merge, aveam o bănuială. Iar pe Nicholas l-am lăsat la o agenție în centru. Îşi căuta un nou job, avea de gând să apeleze la nişte vechi cunoştințe.

Eram în maşină doar eu şi Sofia, care nu m-ai scoase niciun cuvânt. Cu siguranță se gândea la iubițelul ei, cum îi va spune că se mărită cu altul. Acceptase, nebuna, această căsătorie, pentru bani, faimă şi pentru ocazia perfectă de a deveni vedetă doar fiind soția mea. Chiar credea că o să înghit povestea cu bunica mea? Că a acceptat numai şi numai pentru respectul, pe care l-a avut pentru ea. Nu sunt uşor de păcălit, doar las impresia.

Am oprit în parcarea din față, a unui mall.

- Ce căutăm aici? Parcă mă duceai acasă.

- Da, dar m-am gândit că ai nevoie de o rochie, pentru petrecerea de diseară, sincer nu vreau să mă fac de râs.

Am nevoie de rolul acela!

SOFIA

Nemernicul! Nesuferitul! Idiotul! Cum îşi permite să mă jignească? Arăt de parcă nu mi-aş putea cumpăra o rochie pentru o petrecere jegoasă la care el merge!

Respiră, Sofia!

- Nu am nevoie pentru că, surpriză! Nu voi participa! Mi-am dat jos centura şi am ieşit din maşină, trântind intenționat uşa mustangului lui prețios, cu toată forța mea. Şi am început să păşesc spre ieşirea din parcare.

- Eşti nebună! l-am auzit strigând în urma mea. Cade vopseaua de pe maşină şi crede-mă că nu ai atâția bani să o plăteşti!

Am ridicat mâna în sus şi i-am arătat semnul păcii. Tâmpitul! Până la urmă el avea nevoie de mine, nu eu de el, n-are decât să se ducă naibii! Să se descurce! Îmi pare rău, Audrey, dar feblețea ta de nepot este un nesuferit şi jumătate, un prost-crescut! N-am să-i mai suport jignirile. Şi când mă gândeam că totul avea să meargă bine, a ieşit totul pe dos!

Faimosul ratat! Aşa va şi rămâne!

Eram atât de furioasă, încât credeam că dacă o să-l am în fața mea o să-l pleznesc sau mai rău, o să-i dau cu capul de maşină, poate aşa are noroc să cadă vopseaua şi o va plăti singur.

Am ajuns prin centrul Bostonului, reuşind să mă calmez puțin.

- Respiră, Sofia! Nu merită!

Drumul era cam lung până acasă şi nu-mi luasem bani cu mine, pentru că plecasem în grabă. La ce naiba mă gândisem când mi-am luat tocuri. Da, ştiu! Că am să vin şi plec cu maşina. Iar acum mă plimbam ca o curcă cu ou, încercând să nu-l scape!